Cainele dvs isi aminteste ceea ce faceti

Oamenii au o abilitate remarcabila in a-si aminti evenimentele din trecut, chiar daca acestea nu detineau o importanta deosebita in momentul in care au avut loc. Acum, cercetatorii de la revista Current Biology, au raportat pe 23 noiembrie ca au dovezi ca si prietenii nostri necuvantatori, cainii, au un fel de “memorie episodica”.

Studiul a constatat ca acestia isi pot aminti actiuni complexe ale unei persoane, chiar si atunci cand nu se asteapta sa aiba memoria testata.

“Rezultatele studiului nostru pot fi considerate ca fiind un pas mai departe pentru a sparge barierele ridicate in mod artificial intre animale si oameni”, spune Claudia Fugazza, de la MTA-ELTE Coparative Ethology Research Group din Budapesta, Ungaria. “Cainii sunt printre putinele specii pe care oamenii le considera “inteligente”, si totusi inca suntem surprinsi de fiecare data cand un studiu de specialitate releva faptul ca aceste animale si proprietarii lor pot impartasi unele abilitati mentale, in ciuda relatiei noastre evolutive”.

Dovezi cum ca animalele utilizeaza memoria episodica au fost foarte greu de gasit de catre cercetatori si medici veterinari, deoarece nu poti intreba un caine ce anume isi aduce aminte. In noul studiu, cercetatorii au profitat de un truc numit “Do as I Do”. Cainii antrenati in acest sens pot urmari o persoana facand un anumit lucru si apoi pot face si ei acelasi lucru, la fel. De exemplu, daca proprietarul sare in aer si apoi da comanda “Do it!”, cainele va sari si el in acelasi mod.

Faptul ca ei pot fi instruiti in acest mod nu a fost suficient pentru a dovedi episoadele de memorie. Asta pentru ca este necesar ca acestia sa arate ca isi amintesc ce au vazut la o persoana si pot sa reproduca acel lucru fara sa fie rasplatiti. Pentru a obtine acest lucru, cercetatorii au instruit mai intai 17 caini pentru a imita actiunile umane cu “Do as I Do”. Apoi au facut o alta runda de formare in care cainii au fost instruiti sa se intinda pe jos dupa ce urmaresc o actiune umana, indiferent despre care anume ar fi vorba.

Dupa ce cainii au invatat sa se intinda, cercetatorii i-au surprins spunand “Do it” si atunci cainii au executat. Cu alte cuvinte, cainii si-au amintit ceea ce facea persoana din fata lor, chiar daca nu aveau niciun motiv special pentru a crede ca trebuie sa isi aminteasca.

Cainii au fost testati in acest fel, dupa un minut si dupa o ora. Rezultatele arata ca sunt capabili sa isi aminteasca actiunile demonstrate dupa ambele intervale de timp, fie scurte fie lungi. Cu toate acestea, memoriile lor se pierd oarecum in timp.

“Dintr-o perspectiva evolutiva, acest lucru implica faptul ca memoria episodica nu este unica si nu a evoluat numai la primate, dar este o abilitate mai raspandita in regnul animal”, spune Fugazza. “Noi sugeram ca patrupezii ar pute sa fie un model bun pentru a studia complexitatea memoriei episodice – ca intr-un cadru natural, mai ales pentru ca aceasta specie are avantajul de a trai si a se dezvolta in grupuri sociale umane”.

Cainii dresati sa miroasa diabetul? Ar putea sa duca la dezvoltarea unor noi teste

O substanta chimica gasita in respiratia noastra ar putea sa ne avertizeze cu privire la un nivel periculos de scazut de zahar din sange la pacientii cu diabet zaharat de tip 1, spun niste cercetari realizate la Universitatea Cambridge. Constatarea, a fost publicata recent in revista Diabetes Care, explica de ce unii caini pot fi instruiti sa recunoasca semnele de avertizare ale pacientilor.

Claire Pesterfield, o asistenta medicala specialista in diabetul zaharat de la Spitalul Addenbrookes, care necesita injectii cu insulina pentru a isi gestiona nivelul de zahar din sange. Ea are, de asemenea, un caine Labrador, care a fost instruit de catre Medical Detection Dogs pentru a detecta cand nivelul de zahar din sangele ei scade la un nivel potential periculos.

“Scaderea zaharului din sange este o amenintare de zi cu zi pentru mine, si daca scade prea mult – lucru ce se poate intampla foarte rapid – viata imi poate fi pusa in pericol”, spune Claire. “Magic este incredibil – nu e doar un companion minunat, dar el este mereu “nasul meu” care ma avertizeaza daca prezint un risc de hipoglicemie. Daca el miroase un episod de hipoglicemie, el va sari in sus si va pune labele pe umerii mei”.

Hipoglicemia – zaharul scazut din sange – poate cauza probleme, cum ar fi tremuraturi, dezorientare si oboseala; In cazul in care pacientul nu primeste un impuls de zahar la timp, criza poate provoca convulsii si poate duce la pierderea constintei. La unele persoane cu diabet zaharat, aceste episoare pot sa apara brusc, numai cu un mic avertisment.

Avand in vedere rapoartele despre cainii care alerteaza proprietarii lor despre schimbarile de glucoza din sange, cercetatorii de la Wellcome Trust-MRC Institute of Metabolic Science, Universitatea din Cambridge, a reiesit ca anumite substante chimice existente in mod natural in aerul expirat s-ar putea schimba atunci cand nivelul glucozei este redus. Intr-un studiu preliminar pentru a testa aceasta ipoteza, oamenii de stiinta au scazut treptat nivelul de zahar din sange in conditii controlate la 8 femei, toate in jurul varstei de 40 de ani, si toate cu diabet zahart de tip 1. Apoi au folosit spectometria de masa – care cauta semnaturi chimice – pentru a deteca prezenta acestor substante chimice.

Cercetatorii au descoperit ca nivelurile de izopren chimic au crescut in mod semnificativ la hipoglicemie – in unele cazuri, aproape s-au dublat. Ei cred ca si cainii pot fi sensibili la prezenta izoprenului si sugereaza ca ar putea fi posibil sa se dezvolte noi detectori care pot identifica nivelurile crescute de izopren la pacientii cu risc.

“Izopropenul este una dintre cele mai comune substante chimice naturale pe care le gasim in respiratia umana, insa stim surprinzator de putine lucruri despre locul de unde vine”, spune medicul veterinar Dr. Mark Evans, de la Spitalul Adenbrookes, Universitatea Cambridge. “Credem ca este un produs al productiei de colesterol, dar nu este clar de ce nivelurile cresc atunci cand pacientii au un nivel scazut de zahar in sange”.

“Oamenii nu sunt sensibili la prezenta izopropenului, dar cainii cu mirosul lor incredibil, se pare ca le este foarte usor sa fi instruiti pentru a isi alerta proprietarii cu privire la nivelul periculos de scazut de zahar din sange.”

Cainii inteleg vocabularul si intonatia oamenilor

Cainii au capacitatea de a distinge cuvintele din vocabular si intonatia vorbirii umane, prin intermediul unor regiuni ale creierului similare celor pe care le au si oamenii, raporteaza un nou studiu in domeniu.

Attila Andics noteaza ca invatarea vocabularului “nu pare a fi o capacitate umana unica care sa rezulte din aparitia limbajului, ci mai degraba o functie mai veche, care poate fi exploatata pentru a asocia secvente de sunet cu unele sensuri”.

Cuvintele sunt blocurile ce construiesc baza limbilor umane, dar ele sunt greu de gasit vreodata in comunicatii vocale nonumane. Intonatia este un alt mod in care informatia este transmisa prin vorbire, in cazul in care, de exemplu, laudele tind sa fie intonate mai sus si mai mult. Oamenii inteleg vorbirea atat prin vocabular, cat si prin intonatie.

In acest caz, Andics si colegii sai, alturi de o echipa de medici veterinari, au explorat daca si cainii depinde, de asemenea, de ambele mecanisme. Cainii au fost expusi la inregistrari ale vocii antrenorilor lor ce le-au vorbit folosind combinatii multiple de vocabular si intonatie.

De exemplu, antrenorii au folosit cuvinte de lauda cu o intonatie specifica, cuvinte de lauda cu o intonatie neutra, cuvinte neutre cu o intonatie de lauda si cuvinte neutre cu intonatie neutra.

Cercetatorii au folosit fMRI pentru a analiza activitatea creierului cainilor cat timp acestia ascultau fiecare combinatie. Rezultatele lor arata ca, indiferent de intonatie, cainii proceseaza vocabularul, recunoscand fiecare cuvant ca fiind distinct, si mai departe, ca ei fac acest lucru intr-un mod similar cu oamenii, folosind emisfera stanga a creierului.

De asemenea, la fel ca si in cazul oamenilor, cercetatorii au descoperit ca acestia proceseaza intonatia separat de vocabular, in regiunile auditive din emisfera dreapta a creierului. In cele din urma, la fel ca oamenii, echipa a constatat ca acesti caini s-au baza atat pe intelesul cuvintelor cat si pe intonatie atunci cand au procesat valoarea recompensei.

Astfel, cainii par sa inteleaga ambele lucruri, atat cuvintele umane cat si intonatia. Autorii noteaza faptul ca este posibil ca domesticirea sa fi sustinut aparitia unei structuri a creierului care sa stea la baza acestei capacitati la caini, dar, o astfel de evolutie rapida a asimetriilor semisferice legate de vorbire este putin probabila.

Oamenii, spun ei, sunt unici doar prin faptul ca au capacitatea de a inventa cuvinte.

Inotul ii poate ajuta pe Labradorii bolnavi sa fie in continuare apti de miscare

Hidroterapia canina imbunatateste mobilitatea Labradorilor care sufera de displazie de cot. Nu numai ca acest lucru ii afecteaza in mod pozitiv pe cei sanatosi, dar reprezinta si un mare instrument terapeutic si un mod eficient de a va mentine cainele in forma maxima.

Mobilitatea este o mare problema pentru cainii care sufera de claudicatie, ce afecteaza membrele anterioare, deoarece acestia nu mai pot trai o viata normala, fericita. Cea mai frecventa cauza a infirmitatii este displazia de cot a membrelor interioare, o tulburare genetica care determina cresterea anormala a oaselor, in cotul cainelui. Unele rase de caini, cum ar fi Labradorii si Ciobanestii Germani, sunt deosebit de sensibili la aceasta problema.

Cercetatorii de la Hartpuri University Centre, din Marea Britanie, Tate Preston si medicul veterinar Dr. Alison Wills, au descoperit ca hidroterapia ajuta Labradorii care au displazie de cot. Dr. Wills explica: “Cainii cu displazie de cot au inceput sa se miste mai mult, frecventa pasilor si lungimea acestora s-au marit – masuri de mobilitate in cadrul studiului nostru – dupa hidroterapie”.

Beneficiile hidroterapiei, de asemenea, s-au extins si la grupul sanatos. “Interesant, controalele de sanatate au aratat, de asemenea, imbunatatiri ale pasului in mod semnificativ”, spune Dr. Wills. “Din rezultatele acestui studiu, se pare ca inotul este foarte bun si indicat pentru caini.”

Deci, ar trebui ca toata lumea sa isi duca cainele la inot? Dr. Wills mentine o abordare prudenta a rezultatelor ei interesante: “Este greu de generalizat aceste concluzii pentru intreaga populatie canina, datorita dimensiunii reduse a esantionului. Cainii, de asemenea, sunt de toate formele si dimensiunile, astfel incat ceea ce functioneaza pentru unul poate sa nu fie bun pentru altul. Chiar si asa, cel mai multi caini gasesc ca inotul este foarte distractiv!”

Echipa de cercetare a masurat pasii cainilor prin marcarea unor parti a membrelor si masurarea locului in care markerii se muta, dupa cum Dr. Wills explica: “Am atasat markeri reflectorizanti pe picioarele cainilor si apoi cu un aparat de fotografiat am urmarit miscarea markerilor. La final am analizat informatiile pentru a vedea modul in care cainii au inceput sa se miste inainte si dupa inot.”

Studiul a implicat un numar mic de caini – un lucru pe care cercetatorii vor sa il schimbe cat de curand. Dr. Wilss explica: “In acest studiu a fost examinati doar Labradorii, dar cum si alte rase sunt predispuse la dezvoltarea displaziei de cot, in special Ciobanestii Germani, astfel incat ar fi interesant sa investigam modul in care hidroterapia afecteaza miscarea diferitelor rase de caini.”

De ce Labradorii sunt mai interesati de mancare in comparatie cu alte rase

Proprietarii de caini sunt medicilor veterinari ca Labradorii lor sunt mereu interesati de produsele alimentare, iar ultimele cercetari releva faptul ca ar putea fi adevarate aceste afirmatii, din cauze biologice. Un studiu din Cell Metabolism, leaga o alterare a unei gene gasite in special la Labradori de un comportament axat pe mancare. Acest fapt are mai ales la cainii Labradori folositi ca asistenti, si astfel s-ar putea explica si de ce acestia sunt mai usor de educat cu recompense alimentare.

Labradorii sunt mai interesati de produsele alimentare si tind sa fie mai obezi decat alte rase, indiferent de proprietar. “Ori de cate ori este ceva mai frecvent la o rasa decat la alta, credem ca genetica este implicata”, spune Eleanor Raffan, un medic veterinar si genetician la Universitatea din Cambridge, care a studiat anterior obezitatea la oameni. Inainte de a investiga din punct de vedere canin.

Pornind de la un numar de 15 Labradori obezi si alti 18 slabi, Raffan si colegii ei au selectat trei gene legate de obezitate pentru a le examina, toate cele cunoscute ca ar afecta greutatea la oameni. Aceasta prima analiza a aratat o variatie intr-o gena numita POMC.

La om, variante comune a POMC au fost asociate cu diferentele de greutate corporala. “Exista chiar unele persoane obeze, care nu dispun deloc de o parte a genei POMC, cea care lipseste si la caini”, spune Stephen O’Rahilly, co-director al Institutului de Stiinte Metabolice Wellcome Trust si, de asemenea, un autor principal al studiului.

Intr-un esantion mai mare de 310 Labradori, Raffan si colegii ei au descoperit o serie de comportamente canine asociate cu eliminarea POMC. Nu toti cainii cu variatie a ADN-ului au fost obezi (unii au fost obezi, fara a avea vreo mutatie), dar, in general, deletia a fost asociata cu o mai mare greutate si, potrivit unui sondaj facut proprietarilor, cainii afectati au fost mai motivati cu mancare – cainii si-au rugat proprietaii pentru mancare mai frecvent. In medie, eliminarea POMC a fost asociata cu o crestere in greutate de 2 kg. Cercetatorii au descoperit ca eliminarea POMC are loc la aproximativ 23% din Labradori, pe baza esantionarii a 411 caini din Marea Britanie si SUA.

Mergand mai departe, Raffan si colegii ei au studiat, de asemenea, potentialele implicatii terapeutice pentru oameni, in legatura cu obezitatea. Impactul mutatiei POMC a fost dificil de cercetat anterior, deoarece la soareci si sobolani, animale utilizate de cele mai multe ori pentru studii, gena este destul de diferita in comparatie cu versiunea umana. “Cercetarile suplimentare efectuate asupra labradorilor obezi ne poate ajuta nu numai pentru bunastarea animalelor de companie, dar, de asemenea, ne ofera si date importante despre sanatatea oamenilor”, spune O`Rahilly.