Cum arata o pisica sanatoasa dar batrana?

La fel cum dieta imbunatatita si ingrijirea medicala adecvata au dus la cresterea sperantei de viata la om, asa si progresele in nutritie si ingrijire veterinara au crescut speranta de viata a pisicilor de companie. Rezultatul este o populatie tot mai mare de pisici imbatranite; in SUA, de exemplu, se estimeaza ca 20% dintre pisicile de companie au peste 11 ani de viata.

In conformitate cu International Cat Care, pisicile ajung la speranta maxima de viata la aproximativ 15 ani (echivalentul a 76 de ani in termeni umani), dar nu este neobisnuit pentru ele sa traiasca si pana la 20-21 de ani. Din fericire, pentru aceste feline care de obicei sunt foarte pretuite de membrii familiei, exista acum si varianta de “imbatranire sanatoasa”; la fel cum este si in cazul oamenilor, daca aveti grija de pisica dvs si o hraniti cum trebuie, chiar si cand va avea o varsta inaintata aceasta tot o sa para plina de viata. Cu toate acestea, ceea ce a fost mai putin bine definit, este ce inseamna de fapt o imbatranire sanatoasa la o pisica; cu alte cuvinte, ce schimbari vor fi considerate “normale pentru varsta” si care nu.

Pentru a raspunde la aceasta intrebare, a fost publicat in revistele de specialitate, un ghid revizuit de un grup de experti si medici veterinari, legat de subiectul “imbatranirii sanatoase la feline”. Ghidul are doua parti, in prima vom gasi evaluari scrise de un grup de experti distins, iar in partea a doua sunt modificari frecvente observate la pisicile care imbatranesc – de la sanatatea sistemului musculo-scheletic si pana la problemele de comportament ce pot aparea.

Pe langa revizuirea datelor disponibile despre pisici, autorii au discutat despre resursele folosite la alte specii de animale, care au insa aplicabilitate si la pisici. De exemplu, in ceea ce priveste abilitatile cognitive, acestea definesc o pisica in varsta sanatoasa ca una care nu prezinta niciunul din asa-numitul model “DISHA” existent la caini; si anume dezorientare, modificarie de interactiune, tulburari de somn sau trezire, modifcari in activitatea de zi cu zi. Autorii au dezvoltat, de asemenea, noi resurse, cum ar fi biochimie serica si intervale de referinta complete al numarului de celule sanguine, date generate de la peste 600 de pisici imbatranite dar sanatoase.

Impactul acestei lucrari in definirea imbatranirii sanatoase se spera sa fie de doua ori mai mare. Pe de o parte furnizeaza, intr-o singura resursa, criteriile de evaluare utilizate de catre medicii veterinari care doresc sa ofere cea mai buna ingrijire pisicilor ce se apropie de finalul vietii; pe de alta parte, ofera un punct focal pentru initierea cercetarilor clinice viitoare – de exemplu, cu privire la efectele interventiilor specifice asupra pisicilor in varsta. Pana in prezent a existat un numar mic de cercetari despre imbatranirea felinelor, de aceea ghidul si studiul aparut acum este mai mult decat binevenit.

Pastrati-va calmul si masurati tensiunea arteriala a pisicii

In urma cu un deceniu, un editorial in The Lancet, “Hipertensiunea necontrolata cucereste lumea”, a prezentat unele fapte alarmante: riscul de a deveni hipertensivi pe parcursul unei vieti este cu 90% mai mare in cazul unei tari dezvoltate sau ca peste 1,5 miliarde de adulti se asteapta sa aiba probleme cu tensiunea arteriala pana in anul 2025. De asemenea, in acelasi studiu ni se spune faptul ca “screening-ul nu se face in mod sistematic, iar diagnosticul se face adesea intr-un stadiu tardiv, atunci cand exista leziuni la unele organe”.

Societatea Internationala a Medicinei Felinelor (ISFM), divizia veterinara a Care International Cat, a scos in evidenta unele probleme similare pe care le au si animalele noastre de companie. Hipertensiunea arteriala este o stare foarte cunoscuta la pisicile mai in varsta, dar probabil ca si asa ramane semnificativ subdiagnosticata. Consecintele pot fi severe, afectand unele organe tinta (ochii, inima, creierul si rinichii). Unele daune, cum ar fi orbirea rezultata din dezlipirea de retina, sunt complet ireversibile. Altele insa, pot ceda in urma unui tratament antihipertensiv, subliniind astfel importanta diagnosticarii precoce. Cu toate acestea, acest lucru prezinta multe provocari, mai ales daca ne gandim la faptul ca monitorizarea de rutina a tensiunii arteriale se realizeaza, in general, foarte rar la pisici. Mai mult decat atat, este un lucru stiut ca pisicile sunt mai sensibile la stresul provocat de vizitele la cabinetul veterinar, ceea ce poate duce la “hipertensiunea provocata de halatul alb”.

Pentru a ghida medicii veterinari in a ii incuraja pe cei care vin cu pisici la cabinet sa urmareasca mai mult tensiunea arteriala, societatea ISFM a publicat un ghid cu privire la diagnosticul si managementul hipertensiunii arteriale la pisici. Recomandarile sunt cele stranse de un grup de experti, format din medici veterinari din Marea Britanie, Australia, Noua Zeelanda, Spania, Franta si SUA, si acopera mai multe domenii cheie. Acestea include: cat de des trebuie monitorizata tensiunea arteriala in functie de varsta pisicii si starea de sanatate, cand este justificata terapia antihipertensiva si cand nu, cand afecteaza organele interne anumite valori ale tensiunii arteriale sistolice, etc.

Samantha Taylor, un specialist in medicina felinelor si unul dintre co-presedintii acestui grup, explica: “Ghidul este foarte bine ilustrat si usor de citit si se spera ca aceste sfaturi vor incuraja o monitorizare mai raspandita a tensiunii arteriale in clinicile veterinare din toata lumea, pentru a creste identificarea timpurie a acestei conditii tratabile, si pentru a preveni consecintele clinice severe ale hipertensiunii arteriale netratate“.

Cercetatorii au dezvoltat noi vaccinuri anti-gripale pentru caini

Este acel moment al anului foarte temut – sezonul gripei. Si noi, oamenii, nu suntem singurii care simtim durerea. Cainii pot lua si ei gripa, de asemenea.

Oamenii de stiinta de la Universitatea din Rochester, alaturi de un grup de medici veterinari, au dezvoltat, pentru prima data, doua noi vaccinuri anti-gripale pentru caini. Aceste cercetari nu sunt importante numai pentru imbunatatirea sanatatii prietenilor nostri cu blana, dar sunt bune si pentru a ne tine pe noi in siguranta. Cainii care au fost infectati cu virusuri gripale multiple au potentialul de a amesteca aceste virusuri si de a genera noi tulpini gripale, care ar putea infecta si oamenii. Acest lucru nu se intampla inca, insa expertii spun ca este posibil.

In prezent, cabinetele veterinare folosesc vaccinuri care include virusul gripal inactivat sau omorat, dar expertii spun ca acestea furnizeaza o protectie limitata, pe termen scurt. Oamenii de stiinta, condusi de Luis Martinez-Sobrido, profesor asociat in cadrul Departamentului de Microbiologie si Imunologie a creat doua vaccinuri impotriva virusului gripal canin H3N8, care circula la cainii din Statele Unite. Acestea folosesc virusul gripal viu, care este insa atenuat pentru a nu provoca gripa si care ofera perioade mai lungi de protectie.

Echipa lui Martinez-Sobrido, a folosit otehnica de inginerie genetica numita genetica de rezerva, pentru a crea un vaccin viu care se reproduse in nas, dar nu si in plamani. Nasul este locul in care virusul intra pentru prima data in corpul unui caine, astfel incat generarea unui raspuns imun ar putea opri virusul sa se raspandeasca mai departe in corp. Daca vaccinul ar intra in plamani ar putea provoca inflamatii nedorite ca raspuns la virusul viu. Studiul publicat in Jurnalul de Virusologie, a constatat ca vaccinul viu a fost sigur si a oferit o rata de protectie mai buna impotriva virusului gripei canine H3N8 la soarecii pe care s-au facut teste.

Intr-un al doilea studiu evidentiat in Jurnalul de Virusologie, echipa a folosit genetica de rezerva pentru a elimina o proteina numita NS1 din virusul gripal canin. Studiile anterioare au aratat ca eliminarea proteinei virale NS1 slabeste semnificativ virusurile gripale, astfel incat se obtine un raspuns mai bun din punct de vedere al imunizarii, dar nu cauzeaza boala. Aceasta abordare a fost utilizata cu succes si in elaborarea unor vaccinuri pentru oameni.

Ambele studii au fost efectuate in colaborare cu Collin Parrish, profesor de virusologie la Colegiul de Medicina Veterinara de la Universiatea Cornell si Pablo Murcia, profesor la Universitatea din Glasgow.

Echipa planifica acum sa testeze ambele variante de vaccinuri in studii clinice pe caini. Speranta lor este de a gasi noi modalitati pentru a stopa raspandirea gripei in adaposturi si canise, precum si pentru a evita transmiterea unui virus gripal de la caine la om.

De ce unii caini nu sunt scosi la plimbare in mod regulat?

Un nou studiu de la Universitatea din Liveropool, realizat in colaborare cu Universitatea din Australia de Vest, a examinat de ce unii oameni se simt motivati sa isi scoata cainii la plimbare in mod regulat, iar altii nu.

Exista mai mult de opt milioane de caini in gospodariile din Marea Britanie. Din pacate, nu toti dintre acestia sunt scosi la plimbare zilnic, sau macar odata la cateva zile.

Studiul, condus de Dr. Carri Westgarth de la Institutul Global Health, a analizat factorii demografici si comportamentali care contribuie la unii proprietari de caini si ii face pe acestia sa isi scoata animalul preferat la plimbare.

Incurajare si motivatie

Ca parte a studiului, datele au fost colectate de la 629 de proprietari de caini, toti participanti ai studiului RESIDE, care a durat 10 ani si s-a desfasurat in Perth, Australia de Vest.

Rezultatele a doua sondaje, “Incurajarea cainilor sa mearga” (cat de des m-a incurajat cainele sa il scot la plimbare in ultima luna) si “Motivatia cainilor de a merge” (a avea un caine, ma face sa merg mai mult pe jos), au fost analizate pentru a identifica factorii pozitivi cat si pe cei negativi asociati acestora.

Cainii si proprietarii

Explicand concluziile sale, Dr. Westgarth a spus: “Sunt atat factori ce tin de caini cat si factori ce tin de oameni, care sunt asociati cu sentimentul de incurajare si motivatia de a merge cu cainele la plimbare”.

“Acum stim ca proprietarii de caini se simt mai motivati sa ii scoata pe acestia la plimbare daca sunt de talie mai mare, in cazul acesta crezand ca mersul pe jos ii ofera cainelui o viata mai sanatoasa. O relatie puternica sau atasamentul fata de caine si bucuria pe care o arata cainii cand sunt scosi la plimbare, reprezinta, de asemenea, o motivatie pentru proprietari”.

“Persoanele mai putin motivate sa isi scoata cainele la plimbare, considera ca prietenii lor necuvantatori sunt prea batrani sau bolnavi pentru a iesi la plimbare, sau o alta persoana din casa ii scoate in mod regulat si cand aceasta nu poate, prefera sa nu ii scoata nici ei.”

Insa, toti cercetatorii si medicii veterinari, recomanda clar ca toti cei care detin un caine, sa incerce sa-l scoata zilnic la plimbare, chiar daca doar pentru cateva minute. Miscarea le face foarte bine cainilor, dar si stapanilor, care astfel se relaxeaza pentru putin timp si se deconecteaza de la greutatile vietii.

Copiii foarte mici nu ar trebui lasati nesupravegheati in preajma cainilor, spun expertii

Copiii nu ar trebui sa fie lasati nesupravegheati sa se joace cu un caine, spun expertii. Sfatul lor face parte dupa ce au fost facute niste sondaje care au vizat medicii ce se ocupa de muscaturile de caine. Din pacate in Romania nu avem asemenea statistici, asadar vor face referire la datele din Marea Britanie.

Muscaturile de caini sunt o problema la nivel mondial, in special la copii, spune Marina Morgan si John Palmer. In fiecare an, 250.000 de oameni care au fost muscati de caini vin cu leziuni minore la unitatile de primire urgenta din Marea Britanie, iar jumatatea dintre acestia sunt copii.

Statistici despre cazurile mortale sunt greu de obtinut, insa in ultimii cativa ani au fost aproximativ cinci cazuri pe an mortale, vazute la stiri. Aceeasi situatie este si in Romania, unde au existat in ultimii trei ani destul de multe cazuri.

Bazandu-se pe cele mai recente dovezi medicale, ei recomanda medicilor cum sa examineze si sa trateze un pacient care prezinta o muscatura de caine. Cei doi discuta si despre riscul de infectie cand se refera la asistenta medicala de specialitate. Pentru cei care calatoresc in strainatate si sunt muscati ei sugereaza si evaluarea riscului de rabie.

In ceea ce priveste prevenirea, ei sugereaza ca cei mici trebuie invatati sa trateze cainii cu respect, pentru a evita contactul direct cu ochii si pentru a nu ii sicana. Acestia ar trebui sa fie invatati sa nu se apropie de cainii nefamiliari, sa nu se joace cu orice caine, cu exceptia cazului cand sunt sub supraveghere atenta. De asemenea ar trebui invatati sa nu alerge sau sa tipe in prezenta unui caine, sau sa nu il deranjeze daca mananca, doarme sau isi ingrijeste catelusii.

Este clar ca nu toti cei care detin caini apreciaza si sunt de acord cu faptul ca cei mici nu ar trebui lasati fara supraveghere langa un caine. La fel cum unii parinti sunt obligati sa faca cursuri de educatie parentala, asa ar trebui unele persoane ce detin caini, sa urmeze niste cursuri care sa ii invete responsabilitatile cu care vine un caine. De asemenea, ar fi necesare programe educationale pentru copii care sa ii invete sa aiba un comportament preventiv in jurul cainilor.

De asemenea, cercetatorii considera ca si medicii veterinari ar trebui sa ii sfatuiasca pe cei care detin caini cu privire la muscaturile acestora si cum pot face sa le previna.