Riscul pentru familiile cu copii mici si caini este de multe ori subestimat

Copiilor le place sa creasca caini, jucandu-se si de multe, tarandu-se dupa ei. In special, ei incearca sa ii imbratiseze. Contactul nedorit de catre caini, ii poate face de multe ori sa se simta hartuiti si sa raspunda putin mai agresiv fata de copil. Multe cazuri de muscaturi de caini in care sunt implicati copiii mici se intampla in viata de zi cu zi, ca rezultat al unei interactiuni aparent prietenoase din partea copilului.

Incidente din cauza muscaturilor apar adesea in ciuda supravegherii

“Cei care detin un caine ar trebui sa recunoasca situatiile in care cainele lor se poate simti hartuit si enervat si ar trebui sa intervina la timp. Cu toate acestea, multe incidente ce se lasa cu muscaturi au loc chiar in fata ochilor stapanilor”, explica directorul studiului Christine Arhant de la Institutul de Zootehnie si Protectia animalelor de la Vetmeduni Viena. Echipa ei investigheaza de ce muscaturile cainilor de familie sunt atat de comune, chiar sub supravegherea unui adult. Grupul a analizat rezultatele unui sondar on-line, cu scopul de a oferi prima analiza asupra atitudinii parentale in ceea ce priveste supravegherea interactiunilor copil-caine.

“Cei mai multi dintre respondenti sunt constienti de riscul general al muscaturilor de caine”, spune Arhant. Majoritatea participantilor, cu toate acestea, au subestimat riscul pe care il implica cainii de talie mai mica. De asemenea, respondentii au trebuit sa se uite la poze cu interactiuni copil-caine, iar acestia au evaluat situatiile ca fiind mai riscante in cazul cainilor necunoscuti decat in cazul cainilor de familie.

Situatiile care implica caini necunoscuti, chiar si cu un risc relativ mai mic, au fost clasificate drept potential periculoase. Cand vine vorba de cainele familiei, cu toate acestea, aproape toate situatiile au fost apreciate ca fiind inofensive, fara sa fie nevoie de vreo interventie. Numai situatia unui copil care se giugiulea cu cainele in locul in care acestea dormea a fost evaluata ca un risc potential. Circa 50% dintre respondenti ii permit copilului sa se joace sau sa imbratiseze cainele atat de mult pe cat doresc. Acelasi procent de oameni, lasa copilul impreuna cu cainele nesupravegheati.

“Neincrederea totala atat de sanatoasa in cazul cainilor necunoscuti nu pare sa existe fata de cainele familiei”, rezuma Arhant. “Oamenii au incredere in propriul lor caine si exclud total incidentele care se pot lasa cu muscaturi”. Din cauza acestui fapt, proprietarii de caini presupun ca animalul aflat in familia lor este mai tolerant si mai rabdator decat alti caini”. “Dar oamenii trebuie sa respecte nevoia cainelui pentru odihna si pentru un loc numai al lui”, aminteste Arhant.

Sondajul online arata ca proprietarii de caini le asigura nevoile de baza cainilor lor, cum ar fi plimbarile sau hrana. Dar, cei mai multi respondenti nu par sa stie ca un caine are nevoie de odihna fara sa fie deranjati de cei mici. Numai cativa dintre participanti au spus ca au asigurat cainelui un loc numai al lui, in care copiii sa nu aiba acces, astfel incat si ei sunt mai linistiti deoarece nu trebuie sa mai fie atenti la interactiunea copil-caine.

Lipsa unor zone de odihna adecvate pentru cainele dvs poate crea situatii in viata de zi cu zi, care ar putea ducea la final la muscaturi din partea acestora. Prin urmare, cei care detin un caine si au si copii mici, trebuie sa fie constienti ca trebuie sa ii supravegheze pe acestia cand sunt impreuna.

Copiii mici nu sunt capabili sa inteleaga ca un caine nu vrea intotdeauna sa fie atins sau urmat oriunde merge. In cazul in care cainele se simte hartuit de catre copil, sau crede ca ii este restrictionata libertatea, acesta va comunica prin limbajul corpului, dar semne clare care include tensiune in corp, marait, linsul frecvent al botului si cascatul des. Binenteles ca cei mici au dificultati in a interpreta acest comportament, astfel incat dvs trebuie sa ii invatati ca uneori poate fi periculoasa joaca chiar si cu cainele familiei.

Hiperactivitatea canina reflectata in hemograma

Profesorul Hannes Lohi de la Universitatea din Helsinki si Centrul de Cercetare Folkhälsan au studiat hemogramee unor caini hiperactivi si impusivi, impreuna cu Centrul LC-MS Biocentre Kuopio (Universitatea din Finlanda de Est). Rezultatele indica faptul ca fosfolipidele si triptofanul in special, sunt diferite in hemograme cainilor controlati. Aceste rezultate sunt similare cu cercetarile anterioare efectuate pe pacientii cu ADHD. Studiul a fost publicat in revista Behavioral and Brain Functions in 29 Septembrie 2016.

Frica in general, sensibilitatea la zgomot si hiperactivitatea si impulsivitatea sunt cele mai frecvente probleme de comportament la caini. Si cel mai rau, acestea pot avea un impact negativ asupra bunastarii cainelui si a proprietarului deopotriva.

“Comportamentul si tulburarile de comportament de multe ori se dezvolta ca o combinatie de factori ereditari si de mediu, ceea ce face studierea lor sa fie foarte provocatoare. Studiul metabolismului ne ofera noi indicii cu privire la aspectele biologice care stau la baza tulburarilor comportamentale in promovarea cercetarii genetice. In acest moment, cercetarea metabolismului la caini este rara, iar scopul acestui studiu pilot a fost de a examina noi abordari si de a afla informatii cu privire la orice anomalii metabolice asociate cu hiperactivitatea la caini”, explica profesorul Lohi.

Determinarea metabolitilor din sange in cazul Ciobanescului German hiperactiv dar si normal, au relevat o legatura semnificativa intre hiperactivitate si nivelurile de fosfolipide din sange.

“Am stiut sa ne astepta, la aceasta descoperire dupa ce am cercetat latura umana, deoarece mai multe studii au inregistrat niveluri mai scazute de lipide in sange si de acizi grasi la pacientii cu ADHD decat in grupurile de control. Cu toate acestea, relatia de cauzalitate nu este clara si necesita studii suplimentare, in special cele cu date de cercetare mai ample. Descoperirea noastra sprijina convingerea ca bolile canine si cele umane sunt similare, ceea ce sugereaza ca si cainii pot servi ca modele excelente pentru bolile umane”, afirma doctorandul Jenni Puurunen.

“Este semnificativ faptul ca varsta, sexul cainelui au un impact redus asupra legaturii dintre comportamentul sau si metabolitii sai. De asemenea, am controlat modificarile dietetice prin hranirea cainilor cu aceeasi hrana timp de doua saptamani inainte de testare”, explica Puurunean.

Una dintre cele mai interesante descoperiri efectuate in acest studiu a fost corelatia negativa dintre comportamentul hiperactiv si nivelurile metabolitilor triptofan, un aminoacid esential. Acest metabolit este produs numai atunci cand bacteriile intestinale prelucreaza triptofanul primit din produsele alimentare. Descoperirea sugereaza diferente intre bacteriile intestinale ale cainilor cu un comportament normal si a celor cu unul hiperactiv, ceea ce este foarte important avand in vedere descoperirea facuta in urma cu cativa ani cu legatura dintre creier si intestine.

“Compozitia microbiotei intestinale influenteaza in mod semnificativ crearea de neurotransmitatori, de exemplu, cei care reglementeaza starea de spirit si de comportament. Efectul functioneaza si vice-versa, astfel incat o reactie de stres in creier poate avea un efect advers asupra micobiotei. Prin urmare, nu putem spune daca descoperirea noastra este cauzata de hiperactivitatea canina sau este o consecinta a acesteia”, spune Puurunen.

Cum vad cainii emotiile dvs: cainii vad expresiile faciale diferit

Un studiu recent despre caini de la Universitatea din Helsinki arata ca acestia au un comportament social asemanator cu al oamenilor, deoarece ei vad expresiile faciale sistematic, preferand ochii. In plus expresiile faciale modifica comportamentul lor de vizionare. Studiul a fost publicat recent in revista Scinence Plos One.

Fetele amenintatoare evoca raspunsuri unice la caini

Studiul a fost realizat prin urmarirea privirii cainile pentru a demonstra modul in care acestia vad expresiile emotionale de pe chipul oamenilor si al altor caini. Se pare ca acestia se uita mai intai in zona ochilor si, in general, ii examineaza mai mult decat alte zone cum ar fi nasul sau gura. Cu toate acestea, se pare ca prietenii nostri necuvantatori se bazeaza pe expresia faciala a intregului chip.

Fetele amenintatoare evoca atentionari, care putem spune ca se pot baza pe un mecanism de adaptare evolutiva: sensibilitatea pentru a detecta si a evita amenintarile reprezinta un avantaj de supravietuire. Interesant este, faptul cum cainii vizioneaza emotiile difera de la o specie la alta. Semnalele care transporta diferitele amenintari sunt cel mai probabil procesate prin cai neurocognitive distincte.

“Strategia de comportanent tolerant al cainilor fata de oameni poate explica partial rezultatele. Domesticirea este posibil sa fi echipat cainii cu o sensibilitate pentru a detecta semnalele de amenintare a oamenilor si pentru a le raspunde cu semnale impaciuitoare pronuntate”, spune cercetatorul Sanni Somppi de la Universitatea din Helsinki.

Acum deja 150 de ani Charles Darwin a propus ca exista analogii in forma si functia expresiilor emotionale umane si non-umane, care sugereaza radacini evolutive. Descoperirile recente ofera un sprijin stiintific modern pentru vechiul argument al lui Darwin.

Un total de 31 de caini din 13 rase diferite, au participat la studiu. In prealabil experimentului, cainii au fost instruiti sa stea nemiscati in fata unui monitor, fara sa primeasca vreo comanda sau sa fie imobilizati. Ca urmare a abordarii a acestui antrenament preliminar, cainii au fost foarte motivati pentru a indeplini sarcina.

Studiul face parte din proiectul de colaborare a Facultatilor de Medicina Veterinara si Stiinte Comportamentale, Universitatea din Helsinki si Departamentul de Neurostiinte, Universitatea Aalto. Anterior, grupul de cercetare al profesorului Outi Vainio de la Universitatea din Helsinki a descoperit ca obiectele social informative in imagini, chipurile familiare si interactiunea sociala, atrag atentia asupra cainilor.

Grupul de cercetare al profesorului Outi Vainio exploreaza cognitia si emotia la caini, in cadrul Facultatii de Medicina Veterinara a Universitatii din Helsinki. Studiul a fost sustinut, printre altele, de Academia Finlandei si Fundatia Emil Aaltonen.

Stiinta psihologica exploreaza mintea cainilor

Cainii sunt unul dintre cele mai comune animale de companie din lume, asadar este curios faptul ca stim relativ putine despre abilitatile lor cognitive atunci cand stim atat de multe despre capacitatile altor animale, de la primate la cetacee. De-a lungul ultimelor doua decenii, cercetatorii au avut scopul de a descoperi aceasta lacuna investigand modul in care se comporta tovarasii nostri canini si ceea ce stiu si de ce.

Numarul din Octombrie 2016 al Current Directions of Psychological Science prezinta o intreaga editie speciala dedicata explorarii tuturor cecetarilor realizate de catre oamenii de stiinta in legatura cu comportamentul cainilor.

“Desi munca clasica a lui Pavlov a fost realizata pe caini, de atunci cele mai multe cercetari cu animale au fost facute in primul rand cu sobolani, porumbei si primate. Motivul pentru aceasta schimbare la subiectii experimentali poate fi atribuit unui numar de factori, inclusiv la problema mentinerii lor in custi si, desi cainii sunt in general destul de accesibili ca animale de companie, cercetatorii au fost reticenti in a avea de a face cu diferite rase, varste, etc”.

Colectia de articole subliniaza relatia unica pe care o au cainii cu oamenii. Cercetarile realizate au aratat, de exemplu, ca acestia sunt foarte atenti la indiciile de comunicare ale oamenilor – inclusiv atunci cand discutam despre privire – si cainii sunt capabili sa inteleaga si sa raspunda la cuvintele rostite de catre oameni. De asemenea, studiile indica faptl ca si cainii pot recunoaste unele persoane bazandu-se pe infatisarea chipului lor.

Dar, cercetarile recente mai indica si faptul ca prietenii nostri necuvantatori pot intelege starile mentale ale oamenilor sau ca au capacitatea de a reflecta asupra starii mentale proprii. Cu toate ca studiile genereaza ca si cainii pot rezolva sarcini complexe vizuale si stoca reprezentari multisenzoriale, cainii pot sa aiba o memorie spatiala limitata.

Chiar daca cainii sunt incredibili atunci cand vine vorba de interactiunile sociale cu oamenii, nu inseamna neaparat ca acestia au mai multe abilitati cognitive decat alte animale.

Indiferent cat de multi contribuitori la aceste studii sunt, cercetarile privind capacitatile si abilitatile cainilor sunt inca in faza incipienta. Studiile existente tind sa fie inca prea mici, ceea ce face dificil de examinat variabilitatea individuala si comportamente complexe. Mai mult decat atat, integrarea intre nivelurile multiple de analiza – inclusiv comportamentul, neurobiologia si genetica tinde sa fie rara.

“Desi cainii nu au fost luati in considerare pentru cercetari pentru binele lor timp de multi ani, situatia s-a schimbat dramatic in ultimul deceniu”, scrie Gregoru S. Berns si Peter F. Cook, ambii de la Universitatea Emory.

Faptul ca prietenii nostri necuvantatori sunt atat de bine adaptati social inseamna ca acestia pot fi instruiti sa participe la studii care folosesc o varietate de metode de investigare, inclusiv tehnologii relativ noi, cum ar fi tehnicile neuroimagistice neinvazive. Acest lucru deschide cai de exploatare noi pentru medicii veterinari, care in prezent nu sunt disponibile pentru cei care studiaza alte animale.

Cainele dvs isi aminteste ceea ce faceti

Oamenii au o abilitate remarcabila in a-si aminti evenimentele din trecut, chiar daca acestea nu detineau o importanta deosebita in momentul in care au avut loc. Acum, cercetatorii de la revista Current Biology, au raportat pe 23 noiembrie ca au dovezi ca si prietenii nostri necuvantatori, cainii, au un fel de “memorie episodica”.

Studiul a constatat ca acestia isi pot aminti actiuni complexe ale unei persoane, chiar si atunci cand nu se asteapta sa aiba memoria testata.

“Rezultatele studiului nostru pot fi considerate ca fiind un pas mai departe pentru a sparge barierele ridicate in mod artificial intre animale si oameni”, spune Claudia Fugazza, de la MTA-ELTE Coparative Ethology Research Group din Budapesta, Ungaria. “Cainii sunt printre putinele specii pe care oamenii le considera “inteligente”, si totusi inca suntem surprinsi de fiecare data cand un studiu de specialitate releva faptul ca aceste animale si proprietarii lor pot impartasi unele abilitati mentale, in ciuda relatiei noastre evolutive”.

Dovezi cum ca animalele utilizeaza memoria episodica au fost foarte greu de gasit de catre cercetatori si medici veterinari, deoarece nu poti intreba un caine ce anume isi aduce aminte. In noul studiu, cercetatorii au profitat de un truc numit “Do as I Do”. Cainii antrenati in acest sens pot urmari o persoana facand un anumit lucru si apoi pot face si ei acelasi lucru, la fel. De exemplu, daca proprietarul sare in aer si apoi da comanda “Do it!”, cainele va sari si el in acelasi mod.

Faptul ca ei pot fi instruiti in acest mod nu a fost suficient pentru a dovedi episoadele de memorie. Asta pentru ca este necesar ca acestia sa arate ca isi amintesc ce au vazut la o persoana si pot sa reproduca acel lucru fara sa fie rasplatiti. Pentru a obtine acest lucru, cercetatorii au instruit mai intai 17 caini pentru a imita actiunile umane cu “Do as I Do”. Apoi au facut o alta runda de formare in care cainii au fost instruiti sa se intinda pe jos dupa ce urmaresc o actiune umana, indiferent despre care anume ar fi vorba.

Dupa ce cainii au invatat sa se intinda, cercetatorii i-au surprins spunand “Do it” si atunci cainii au executat. Cu alte cuvinte, cainii si-au amintit ceea ce facea persoana din fata lor, chiar daca nu aveau niciun motiv special pentru a crede ca trebuie sa isi aminteasca.

Cainii au fost testati in acest fel, dupa un minut si dupa o ora. Rezultatele arata ca sunt capabili sa isi aminteasca actiunile demonstrate dupa ambele intervale de timp, fie scurte fie lungi. Cu toate acestea, memoriile lor se pierd oarecum in timp.

“Dintr-o perspectiva evolutiva, acest lucru implica faptul ca memoria episodica nu este unica si nu a evoluat numai la primate, dar este o abilitate mai raspandita in regnul animal”, spune Fugazza. “Noi sugeram ca patrupezii ar pute sa fie un model bun pentru a studia complexitatea memoriei episodice – ca intr-un cadru natural, mai ales pentru ca aceasta specie are avantajul de a trai si a se dezvolta in grupuri sociale umane”.

Cainii dresati sa miroasa diabetul? Ar putea sa duca la dezvoltarea unor noi teste

O substanta chimica gasita in respiratia noastra ar putea sa ne avertizeze cu privire la un nivel periculos de scazut de zahar din sange la pacientii cu diabet zaharat de tip 1, spun niste cercetari realizate la Universitatea Cambridge. Constatarea, a fost publicata recent in revista Diabetes Care, explica de ce unii caini pot fi instruiti sa recunoasca semnele de avertizare ale pacientilor.

Claire Pesterfield, o asistenta medicala specialista in diabetul zaharat de la Spitalul Addenbrookes, care necesita injectii cu insulina pentru a isi gestiona nivelul de zahar din sange. Ea are, de asemenea, un caine Labrador, care a fost instruit de catre Medical Detection Dogs pentru a detecta cand nivelul de zahar din sangele ei scade la un nivel potential periculos.

“Scaderea zaharului din sange este o amenintare de zi cu zi pentru mine, si daca scade prea mult – lucru ce se poate intampla foarte rapid – viata imi poate fi pusa in pericol”, spune Claire. “Magic este incredibil – nu e doar un companion minunat, dar el este mereu “nasul meu” care ma avertizeaza daca prezint un risc de hipoglicemie. Daca el miroase un episod de hipoglicemie, el va sari in sus si va pune labele pe umerii mei”.

Hipoglicemia – zaharul scazut din sange – poate cauza probleme, cum ar fi tremuraturi, dezorientare si oboseala; In cazul in care pacientul nu primeste un impuls de zahar la timp, criza poate provoca convulsii si poate duce la pierderea constintei. La unele persoane cu diabet zaharat, aceste episoare pot sa apara brusc, numai cu un mic avertisment.

Avand in vedere rapoartele despre cainii care alerteaza proprietarii lor despre schimbarile de glucoza din sange, cercetatorii de la Wellcome Trust-MRC Institute of Metabolic Science, Universitatea din Cambridge, a reiesit ca anumite substante chimice existente in mod natural in aerul expirat s-ar putea schimba atunci cand nivelul glucozei este redus. Intr-un studiu preliminar pentru a testa aceasta ipoteza, oamenii de stiinta au scazut treptat nivelul de zahar din sange in conditii controlate la 8 femei, toate in jurul varstei de 40 de ani, si toate cu diabet zahart de tip 1. Apoi au folosit spectometria de masa – care cauta semnaturi chimice – pentru a deteca prezenta acestor substante chimice.

Cercetatorii au descoperit ca nivelurile de izopren chimic au crescut in mod semnificativ la hipoglicemie – in unele cazuri, aproape s-au dublat. Ei cred ca si cainii pot fi sensibili la prezenta izoprenului si sugereaza ca ar putea fi posibil sa se dezvolte noi detectori care pot identifica nivelurile crescute de izopren la pacientii cu risc.

“Izopropenul este una dintre cele mai comune substante chimice naturale pe care le gasim in respiratia umana, insa stim surprinzator de putine lucruri despre locul de unde vine”, spune medicul veterinar Dr. Mark Evans, de la Spitalul Adenbrookes, Universitatea Cambridge. “Credem ca este un produs al productiei de colesterol, dar nu este clar de ce nivelurile cresc atunci cand pacientii au un nivel scazut de zahar in sange”.

“Oamenii nu sunt sensibili la prezenta izopropenului, dar cainii cu mirosul lor incredibil, se pare ca le este foarte usor sa fi instruiti pentru a isi alerta proprietarii cu privire la nivelul periculos de scazut de zahar din sange.”

Cainii inteleg vocabularul si intonatia oamenilor

Cainii au capacitatea de a distinge cuvintele din vocabular si intonatia vorbirii umane, prin intermediul unor regiuni ale creierului similare celor pe care le au si oamenii, raporteaza un nou studiu in domeniu.

Attila Andics noteaza ca invatarea vocabularului “nu pare a fi o capacitate umana unica care sa rezulte din aparitia limbajului, ci mai degraba o functie mai veche, care poate fi exploatata pentru a asocia secvente de sunet cu unele sensuri”.

Cuvintele sunt blocurile ce construiesc baza limbilor umane, dar ele sunt greu de gasit vreodata in comunicatii vocale nonumane. Intonatia este un alt mod in care informatia este transmisa prin vorbire, in cazul in care, de exemplu, laudele tind sa fie intonate mai sus si mai mult. Oamenii inteleg vorbirea atat prin vocabular, cat si prin intonatie.

In acest caz, Andics si colegii sai, alturi de o echipa de medici veterinari, au explorat daca si cainii depinde, de asemenea, de ambele mecanisme. Cainii au fost expusi la inregistrari ale vocii antrenorilor lor ce le-au vorbit folosind combinatii multiple de vocabular si intonatie.

De exemplu, antrenorii au folosit cuvinte de lauda cu o intonatie specifica, cuvinte de lauda cu o intonatie neutra, cuvinte neutre cu o intonatie de lauda si cuvinte neutre cu intonatie neutra.

Cercetatorii au folosit fMRI pentru a analiza activitatea creierului cainilor cat timp acestia ascultau fiecare combinatie. Rezultatele lor arata ca, indiferent de intonatie, cainii proceseaza vocabularul, recunoscand fiecare cuvant ca fiind distinct, si mai departe, ca ei fac acest lucru intr-un mod similar cu oamenii, folosind emisfera stanga a creierului.

De asemenea, la fel ca si in cazul oamenilor, cercetatorii au descoperit ca acestia proceseaza intonatia separat de vocabular, in regiunile auditive din emisfera dreapta a creierului. In cele din urma, la fel ca oamenii, echipa a constatat ca acesti caini s-au baza atat pe intelesul cuvintelor cat si pe intonatie atunci cand au procesat valoarea recompensei.

Astfel, cainii par sa inteleaga ambele lucruri, atat cuvintele umane cat si intonatia. Autorii noteaza faptul ca este posibil ca domesticirea sa fi sustinut aparitia unei structuri a creierului care sa stea la baza acestei capacitati la caini, dar, o astfel de evolutie rapida a asimetriilor semisferice legate de vorbire este putin probabila.

Oamenii, spun ei, sunt unici doar prin faptul ca au capacitatea de a inventa cuvinte.

Inotul ii poate ajuta pe Labradorii bolnavi sa fie in continuare apti de miscare

Hidroterapia canina imbunatateste mobilitatea Labradorilor care sufera de displazie de cot. Nu numai ca acest lucru ii afecteaza in mod pozitiv pe cei sanatosi, dar reprezinta si un mare instrument terapeutic si un mod eficient de a va mentine cainele in forma maxima.

Mobilitatea este o mare problema pentru cainii care sufera de claudicatie, ce afecteaza membrele anterioare, deoarece acestia nu mai pot trai o viata normala, fericita. Cea mai frecventa cauza a infirmitatii este displazia de cot a membrelor interioare, o tulburare genetica care determina cresterea anormala a oaselor, in cotul cainelui. Unele rase de caini, cum ar fi Labradorii si Ciobanestii Germani, sunt deosebit de sensibili la aceasta problema.

Cercetatorii de la Hartpuri University Centre, din Marea Britanie, Tate Preston si medicul veterinar Dr. Alison Wills, au descoperit ca hidroterapia ajuta Labradorii care au displazie de cot. Dr. Wills explica: “Cainii cu displazie de cot au inceput sa se miste mai mult, frecventa pasilor si lungimea acestora s-au marit – masuri de mobilitate in cadrul studiului nostru – dupa hidroterapie”.

Beneficiile hidroterapiei, de asemenea, s-au extins si la grupul sanatos. “Interesant, controalele de sanatate au aratat, de asemenea, imbunatatiri ale pasului in mod semnificativ”, spune Dr. Wills. “Din rezultatele acestui studiu, se pare ca inotul este foarte bun si indicat pentru caini.”

Deci, ar trebui ca toata lumea sa isi duca cainele la inot? Dr. Wills mentine o abordare prudenta a rezultatelor ei interesante: “Este greu de generalizat aceste concluzii pentru intreaga populatie canina, datorita dimensiunii reduse a esantionului. Cainii, de asemenea, sunt de toate formele si dimensiunile, astfel incat ceea ce functioneaza pentru unul poate sa nu fie bun pentru altul. Chiar si asa, cel mai multi caini gasesc ca inotul este foarte distractiv!”

Echipa de cercetare a masurat pasii cainilor prin marcarea unor parti a membrelor si masurarea locului in care markerii se muta, dupa cum Dr. Wills explica: “Am atasat markeri reflectorizanti pe picioarele cainilor si apoi cu un aparat de fotografiat am urmarit miscarea markerilor. La final am analizat informatiile pentru a vedea modul in care cainii au inceput sa se miste inainte si dupa inot.”

Studiul a implicat un numar mic de caini – un lucru pe care cercetatorii vor sa il schimbe cat de curand. Dr. Wilss explica: “In acest studiu a fost examinati doar Labradorii, dar cum si alte rase sunt predispuse la dezvoltarea displaziei de cot, in special Ciobanestii Germani, astfel incat ar fi interesant sa investigam modul in care hidroterapia afecteaza miscarea diferitelor rase de caini.”

De ce Labradorii sunt mai interesati de mancare in comparatie cu alte rase

Proprietarii de caini sunt medicilor veterinari ca Labradorii lor sunt mereu interesati de produsele alimentare, iar ultimele cercetari releva faptul ca ar putea fi adevarate aceste afirmatii, din cauze biologice. Un studiu din Cell Metabolism, leaga o alterare a unei gene gasite in special la Labradori de un comportament axat pe mancare. Acest fapt are mai ales la cainii Labradori folositi ca asistenti, si astfel s-ar putea explica si de ce acestia sunt mai usor de educat cu recompense alimentare.

Labradorii sunt mai interesati de produsele alimentare si tind sa fie mai obezi decat alte rase, indiferent de proprietar. “Ori de cate ori este ceva mai frecvent la o rasa decat la alta, credem ca genetica este implicata”, spune Eleanor Raffan, un medic veterinar si genetician la Universitatea din Cambridge, care a studiat anterior obezitatea la oameni. Inainte de a investiga din punct de vedere canin.

Pornind de la un numar de 15 Labradori obezi si alti 18 slabi, Raffan si colegii ei au selectat trei gene legate de obezitate pentru a le examina, toate cele cunoscute ca ar afecta greutatea la oameni. Aceasta prima analiza a aratat o variatie intr-o gena numita POMC.

La om, variante comune a POMC au fost asociate cu diferentele de greutate corporala. “Exista chiar unele persoane obeze, care nu dispun deloc de o parte a genei POMC, cea care lipseste si la caini”, spune Stephen O’Rahilly, co-director al Institutului de Stiinte Metabolice Wellcome Trust si, de asemenea, un autor principal al studiului.

Intr-un esantion mai mare de 310 Labradori, Raffan si colegii ei au descoperit o serie de comportamente canine asociate cu eliminarea POMC. Nu toti cainii cu variatie a ADN-ului au fost obezi (unii au fost obezi, fara a avea vreo mutatie), dar, in general, deletia a fost asociata cu o mai mare greutate si, potrivit unui sondaj facut proprietarilor, cainii afectati au fost mai motivati cu mancare – cainii si-au rugat proprietaii pentru mancare mai frecvent. In medie, eliminarea POMC a fost asociata cu o crestere in greutate de 2 kg. Cercetatorii au descoperit ca eliminarea POMC are loc la aproximativ 23% din Labradori, pe baza esantionarii a 411 caini din Marea Britanie si SUA.

Mergand mai departe, Raffan si colegii ei au studiat, de asemenea, potentialele implicatii terapeutice pentru oameni, in legatura cu obezitatea. Impactul mutatiei POMC a fost dificil de cercetat anterior, deoarece la soareci si sobolani, animale utilizate de cele mai multe ori pentru studii, gena este destul de diferita in comparatie cu versiunea umana. “Cercetarile suplimentare efectuate asupra labradorilor obezi ne poate ajuta nu numai pentru bunastarea animalelor de companie, dar, de asemenea, ne ofera si date importante despre sanatatea oamenilor”, spune O`Rahilly.

Cum sa puneti pisica la dieta - Partea II

Pentru a fi sanatoase, pisicile ar trebui sa slabeasca treptat, nu mai mult de 0.5-2% din greutatea initiala pe saptamana. Spre exemplu, o pisica ce cantareste 9 kg nu ar trebui sa slabeasca mai mult de 453 gr intr-o luna. Pierderea prea rapida in greutate poate creea probleme: fie va dezvolta afectiuni ale ficatului, fie greutatea pierduta va fi recastigata. Daca observati ca pisica Dvs pierde prea repede in greutate, discutati cu medicul veterinar, care va ajusta portiile de mancare, sau va recomanda suplimente nutritive.

Greutatea excesiva nu este singurul motiv pentru care pisicile au nevoie sa tina o dieta. Medicul veterinar va poate recomanda o formula alimentara care vizeaza anumite probleme: dentare, afectiuni ale vezicii biliare sau chiar ale tractului urinar. Pisicile care sufera de alergii au reactii adverse la proteinele ce se gasesc in majoritatea alimentelor destinate lor si au astfel nevoie de o dieta adaptata nevoilor lor.

Pisicile care sufera de diabet sunt adesea supraponderale sau obeze, iar greutatea in exces este un factor major care contribuie la incapacitatea lor de a produce sau procesa corect insulina, hormonul pancreatic responsabil cu transformarea alimentelor in energie. Medicul veterinar va poate prescrie un plan alimentar sigur pentru ca pisica Dvs sa piarda corect in greutate. Noul plan alimentar nu ar trebui sa contina mancaruri moi, bogate in zaharuri, care duc la o acumulare rapida a glucozei in sange. De regula un regim bogat in carbohidrati complecsi si fibre este recomandat in cazul pisicilor cu diabet, pentru ca acesta le stabilizeaza nivelul de glucoza in sange. Unele pisici prefera un regim mai sarac in carbohidrati si mai bogat in proteine, dar starea generala de sanatate a pisicii va determina combinatia potrivita. Nu schimbati niciodata regimul alimentar al unei pisici ce sufera de diabet inainte sa va consultati cu medicul veterinar.

Formulele alimentare ce se gasesc pe piata, atat la conserva cat si cele uscate, ajuta de regula la controlul nivelului de insulina produs de pisici. O pisica suferinda care necesita injectii cu insulina atunci cand este diagnosticata poate raspunde atat de bine la un regim alimentar incat sa nu mai aiba nevoie de injectii. Daca pisica nu mananca formula alimentara prescrisa, discutati cu medicul veterinar in incercarea de a gasi un substitut ce va fi acceptat.

Pisicile care sufera de diabet trebuie sa manance dupa un orar strict, pentru a impiedica atingerea unui nivel inalt de insulina. Stabilirea unui program strict, de regula format din 2 sau 3 mese pe zi, va ajuta la stabilizarea nivelului de insula secretat. Daca pisica Dvs este dependenta de injectii cu insulina, medicul veterinar va va spune cand trebuie facute aceste injectii, regula fiind de 2 ori pe zi, dupa digerarea completa a unei mese.


Cum sa puneti pisica la dieta - Partea I

Cu un numar tot mai mare de pisici supraponderale – un studiu a concluzionat ca 53% dintre pisici sunt fie obeze, fie supraponderale – poate ca si pisica Dvs ar trebui sa mai renunte la mancare. Pisicutele rotunjoare sunt mai predispuse la probleme de sanatate precum artrita, diabet sau chiar boli de inima sau ficat. De asemenea, au un risc crescut de a face pietre la vezica biliara sau chiar de a dezvolta afectiuni ale pielii. Iar pisicile care au diabet au nevoie de o monitorizare constanta si de un regim alimentar strict. Dar nu e intotdeauna usor sa faci o pisica sa respecte un anumit regim alimentar, mai ales daca nu e pe placul ei, si nu, nu ne vom rezuma la a inceta sa ii oferim gustari sau sa injumatatim portiile. Stiind la ce sa va asteptati atunci cand modificati dieta unei pisici, va poate ajuta sa va tineti mai usor de planul alimentar impus.

Cand ar trebui ca pisicuta sa mai slabeasca un pic? Medicii veterinari considera ca o pisica ce are o grasime corporala mai mare de 20% din greutatea totala, este o pisica supraponderala. Dar mai simplu de atat, trebuie doar sa o priviti de sus: daca nu are o talie vizibila, atunci pisica este supraponderala. Ar trebui sa puteti sa ii simtiti coastele cand o mangaiati, dar nu sa i le vedeti prin blana. Nu ar trebui sa aiba pliuri de grasime vizibile atunci cand merge. Greutatea ideala a unei pisici variaza in functie de varsta, rasa, stil de viata, structura osoasa si sex, dar un motan adult cantareste in medie 3.1-4.9 kg, iar femelele chiar mai putin.

Trebuie sa tineti minte ca un surplus de 0.9-1.36 kg la pisici este echivalent cu 18 kg pentru un adult. Nu e de mirare procentul pisicilor supraponderale. Mai mult decat atat, pisicile sterilizate sau castrate au nevoie de mai putine calorii, asa ca nu ar trebui sa manance foarte mult; si totusi, acestea se ingrasa pentru ca stapanii le ofera prea multa mancare si prea putin spatiu pentru a face miscare. Cu toate acestea, nu ar trebui sa ii schimbati felinei stilul alimentar sau sa ii cumparati mancare dietetica fdara sa consultati un medic veterinar in prealabil. Schimbarile bruste in alimentatie pot fi un factor determinant pentru aparitia problemelor digestive si malabsorbtia anumitor nutrienti. Medicul veterinar va stabili daca pisica are si alte probleme de sanatate in afara de excesul de kilograme. Apoi va va sfatui ce mancare sa ii oferiti felinei pentru a rezolva aceste probleme, inclusiv marimea portiilor.


Atunci cand vreti sa va ajutati pisica sa se obisnuiasca cu un regim alimentar trebuie sa va inarmati cu multa rabdare. O pisica ce a fost obisnuita sa manance ori de cate ori voia e posibil sa devina confuza sau chiar nemultumita in legatura cu noul plan alimentar, mai ales cand cina este intr-o cantitate mica sau cand intalneste gusturi si texturi neasteptate. E posibil ca la inceput pisica sa refuze cu totul noua mancare. Daca felina nu se atinge deloc de tavita cu mancare, aruncati-o dupa 30 de minute si incercati din nou la urmatoarea masa programata. O lingura plina cu supa concentrata de pui sau vita turnata peste noua mancare e posibil sa ii starneasca apetitul. Foamea va castiga teren, iar pisica va consuma noua mancare dietetica.

Ce inseamna cand pisica dvs va linge?

Cainii ne pot linge pe fata – asa cum vedem in multe reclame sau filme – dar pisicile sunt mai rezervate in ceea ce priveste dezvaluirea sentimentelor in mod public. Cand o pisica va linge pe mana, de regula dupa ce v-a muscat in joaca sau v-a prins mai tare cu gherutele, face exact ceea ce mama ei a facut in primele saptamani de viata: va curata, ceea ce inseamna si ca isi arata dragostea fata de Dvs. cu siguranta ati vazut pisici ca se ling una pe cealalta, de regula in cadrul unui ritual de ingrijire, dar ce inseamna cand pisicuta Dvs va linge mana sau chiar degetele de la picioare? Iata ce am aflat noi.

Drepturi teritoriale
A fi lins este prima experienta tactila pe care pisica Dvs si-o aminteste – sentimentul pe care I-l oferea mama ei cand isi trecea limba peste blanita ei, peste urechi si fiecare particica din corpul ei micut. O pisica isi curata pisoii pentru a indeparta fluidele de la nastere si sa le stimuleze respiratia. De asemenea ii va curata de fiecare data cand acestia se intorc la ea, restabilind astfel mirosul ei pe blanita lor. Pentru pisici, indiferent ca sunt femele sau masculi, linsul este un schimb social, precum si un ritual de ingrijire. Pisicile se curata reciproc pentru a indeparta murdarie si a impartasi mirosuri, exact asa cum pisicile vor scormoni intr-un loc preferat pentru a-si marca teritoriul. Cand o pisica va linge, aceasta va curata si va spune ca sunteti a ei – asa cum ar face cu orice felina ce ii e prietena.

Cum percep pisicile linsul
Anumiti experti considera ca pisicile orfane sau cele indepartate prea repede de langa mamele lor vor dezvolta aceste obiceiuri de a se curata reciproc si vor continua sa le manifeste si in viata adulta.  Senzatia pe care o simti pisicile atunci cand va ling pe mana este asemanatoare cea pe care o simt cand este mangaiata de Dvs. Asa ca atunci cand o pisica va linge, ea va intoarce favorul: Se gandeste ca oricine ar aprecia o mangaiere si o asigurare a afectiunii simtite.

Linsul in exces
Daca o pisica mai batrana care nu a aratat semne de afectiune, incepe dintr-odata sa va linga pe mana sau pe haine, ar trebui sa fiti foarte atenti la aceasta schimbare in comportament. Pisicile care incep brusc sa se ingrijeasca pot cauta alinare pentru o afectiune a pielii sau o infectie. Ajutati pisica examinandu-i cu atentie pielea si blanita si cereti sfatul medicului veterinar pentru prescrierea unui tratament adecvat.

Daca acest comportament nu are legatura cu nicio boala si totusi nu suportati asprimea limbii ei, nu o pedepsiti pentru acest comportament normal. Incercati sa o indepartati usor atunci cand incepe sa va linga pe mana. Stropiti-va mana sau antebratul cu zeama de lamaie si pisica nu se va mai apropia de Dvs.

De ce pisica dvs. nu se ingrijeste singura?

L-ati vazut pe deja-cunoscutul Garfield curatandu-si labutele si blanita dupa ce a infulecat o tava plina cu lasagna? Obiceiurile felinelor de a se ingriji singure sunt legendare. Unele pisici se curata si dupa ce au fost mangaiate, asezandu-si blana in mod meticulos in cazul in care atingerea umana a deranjat vreun fir de la locul lui. Pisicile au obiceiul de a se “spala” nu doar pentru a se curata, ci si pentru a-si regla temperatura corpului si a-si stimula circulatia. Cand pisicile nu mai fac asta, este un semn clar ca ceva nu este in regula.

Va veti putea da seama imediat ca ceva se intampla, in momentul in care veti vedea ca blana pisicii este aspra sau uleioasa. Pisica poate avea blana usor incalcita pe corp sau coada, iar picioarele pot avea urme de la nisipul litierei sau chiar urme de urina. Aceste urme sunt mai vizibile la pisicile ce au labutele albe sau deschis colorate. Daca pisica este bolnava, aceasta poate avea un miros ciudat, usor spre acru, din cauza ca nu se mai curata singura. Pisicile se “spala” de regula imediat dupa ce au mancat, asa ca prezenta mancarii pe fata sau pe pieptul pisicii la o jumatate de ora de la ultima masa poate indica o afectiune a pisicii, ceva ce o face sa nu fie atenta la aceste aspecte.

De ce nu se mai ingrijesc?

Durerea sau vreo boala poate provoca acest dezinteres in a se curata. Pisicile mai batrane pot suferi de artrita, ceea ce le va provoca durere de fiecare data cand vor incerca sa se curete; de asemenea, pot obosi foarte tare incerca sa se “spele”. Si pisicile care sunt supraponderale pot avea dificultati in a se curata cum trebuie si vor fi frustrate de incercarile esuate.

O pisica ce saliveaza in exces sau care mananca mai putin decat de obicei poate avea probleme cu gingiile, o durere de masea sau o tumora in gura, toate acestea facand ca “spalatul” sa fie dureros sau incomod. Uneori, chiar si o schimbare minora cu privire la stilul sau de viata poate supara o pisica intr-atat incat sa isi piarda interesul pentru a se ingriji.

Ajutor pentru pisicute

Puteti incerca sa ajutati pisica sa isi recapete interesul pentru auto-ingrijire folosind un pieptan sau o perie speciala. O pisica batrana sau supraponderala care nu se mai poate ingriji singura va fi foarte incantata de ajutorul primit. Tuturor pisicilor le mai cade parul, iar o periere zilnica poate indeparta parul cazut si le va face blana mult mai lucioasa si ingrijita. Odata ce pisica se obisnuieste cu ritmul bland de a o peria, se poate sa inceapa si ea sa se curete in acelasi timp. Daca nu poate ajunge singura catre coada sau chiar pe burtica, ar trebui sa acordati mai multa atentie acelor zone. O pisica mai batrana poate deveni agitata atunci cand este periata, asa ca respectati-i dorinta si nu insistati decat daca este in toane bune si va permite acest lucru.

O vizita la medicul veterinar pentru a afla de ce pisica nu se mai ingrijeste singura ar trebui sa fie una dintre primele masuri ce trebuie luate pentru a rezolva problema. Medicul veterinar va stabili care este problema cu pisica Dvs, indiferent daca este vorba despre o problema de ordin emotional sau chiar vreo afectiune mai severa, si va prescrie un tratament, fie un detartraj, fie medicamente sau chiar o schimbare in dieta pisicii, in functie de greutatea ei, afectiunea de care sufera sau problemele digestive.

Odata ce stressul, durerea sau problemele de greutate dispar, pisicuta Dvs isi va relua obiceiurile de a se ingriji.

Pisicile chiar urăsc apa?

Aversiunea pisicilor fata de apa este un lucru unanim acceptat – dar adevarul este ca nu pe toate pisicile le deranjeaza ideea unei bai. O rasa domestica, frumoasa pisica Turkish Van, chiar este incantata de ideea unei bai. Stramosii acestei rase procedau la fel, scaldandu-se in lacuri pentru a face fata temperaturilor ridicate din zona Lacului Van din Turcia, acolo unde rasa isi are originile.

Daca pisica Dvs este dintr-o alta rasa, atunci poate ca aceasta priveste imbaierea din perspectiva unui spectator al unui sport – si numai gandul de a fi surprins de o ploaie care sa ii ude blanita este de neimaginat. Dar ce gandeste majoritatea felinelor despre apa? Iata ce am aflat noi:

Aversiunea fata de apa

Daca singurele experiente ale unei pisici in legatura cu apa sunt cateva picaturi de ploaie, o baie fortata sau stropirea cu apa ca o metoda de disciplinare, atunci de ce nu s-ar feri biata felina de apa? Expertii au concluzionat ca principalii vinovati pentru aceasta aversiune a pisicilor sunt chiar stapanii, pentru ca le feresc constant de apa inca de la inceputul domesticirii acestora, dar si stramosii felinelor – pisicile salbatice din Europa, Africa si pisica din desertul Chinei – a caror experienta limitata cu apa nu le-a fortat sa se adapteze si sa se obisnuiasca cu aceasta. Leii si leoparzii evita pradatorii care se ascund in apa (precum crocodilii) evitand pur si simplu aceste zone.

Pe de alta parte, intalnim multe feline salbatice care traiesc in zone aride si care sunt nevoite sa inoate in mod regulat pentru a-si pastra temperatura corpului sau pentru a se hrani. Un astfel de exemplu este chiar pisica din Asia, o excelenta inotatoare, avand labele partial membranate, care face scufundari regulate pentru a se hrani.

Picaturile „fermecate”

Desi nu agreeaza o „scufundare” propriu-zisa, multe pisici sunt fascinate de apa, testand-o cu labutele in castron, sau fugind in baie la auzul unui dus care curge.

Un robinet care curge este asemeni unui magnet, o jucarie interactiva care atrage labutele pisicii dornice sa prinda o picatura sau doua. Dar chiar si fara sa curga apa, o pisica se poate uita minute in sir la un robinet, sperand sa poate surprinda o picatura de apa. Pentru pisicutele fascinate de apa o fantana care recircula apa sunt o sursa inepuizabila de distractie, precum si o buna modalitate de a le face sa bea apa mai multa.

Nevoia de imbaiere

Spre deosebire de caini, pisicile nu au atata nevoie de imbaiere, intrucat se auto-ingrijesc. Dar daca pisica Dvs. ia contact cu ceva lipicios sau urat mirositor, sau are o afectiune a pielii care necesita imbaiere, atunci veti dori sa o ajutati sa treaca peste aversiunea fata de apa. Daca incepeti imbaierea de cand pisica este pui, va creste acceptand apa. Puneti-o in cada sau chiuveta, vorbiti-i calm si stergeti-o cu un prosop inmuiat in apa calda, niciodata fierbinte. Daca pisica ramane calma, puteti da drumul la robinet, udandu-i blana usor. Incepeti sa o spalati de la cap spre coada, diluand putin sampon pentru pisici in apa. Asigurati-va ca o clatiti bine, pentru a impiedica iritarea pielii de la reziduurile ramase. Stergeti pisica folosind un prosop moale si pufos si laudati-o ca a fost cuminte.

Daca nu reusiti sub nicio forma sa imbaiati pisica dvs, va recomandam sa vizitati un medic veterinar pentru a va sfatui si pentru a va oferi cele mai bune solutii.

Probleme cu comportamentul pisicii - II

Presupunand ca medicul veterinar va confirma ca pisica este perfect sanatoasa si nu are nicio problema, atunci este momentul sa incepeti sa cautati alte cauze ale comportamentului ei. Este litiera murdara? Pisicile au un simt al mirosului mult mai bine dezvoltat decat al oamenilor si au tendinta de a evita zonele in care pot mirosi deseuri ingropate, fie ca vorbim de propriile lor deseuri sau de cele de la o alta pisica. 

Cel mai bine ar fi sa indepartati continutul zilnic sau chiar de doua ori pe zi si sa spalati litiera. V-ati schimbat tipul de asternut pe care il puneti in litiera? Pisica poate sa fie potrivnica atunci cand simte un miros nou in litiera. Multor pisici nu le place mirosul asternuturilor parfumate din litiere. De obicei, cel mai bine este sa ii puneti in litiera asternuturi neparfumate; daca insa decideti ca vreti sa schimbati acest lucru, incercati sa o faceti treptat, cate putin in fiecare zi. Unde este litiera asezata? In cazul in care se afla intr-o zona zgomotoasa sau aglomerata din casa sau pisica a fost speriata intr-un moment in care o folosea, atunci cel mai bine este sa mutati locul litierei intr-o zona in care pisica se simte comod si unde poate fi singura. Ca regula generala, lasati un bol cu mancare uscata in locul in care doriti sa pisica sa nu isi faca nevoile, este foarte cunoscut faptul ca acestea nu fac acest lucru in locurile in care mananca. De asemenea, si in acest caz trebuie sa aveti rabdare, mutati litiera treptat pana la pozitia ei finala, nu o duceti direct.

Zgariatul
Reflexul zgariatului la feline este pur si simplu prea adanc inradacinat pentru a fi eliminat. Taierea ghearelor pisicii nu va rezolva problema si este un obicei pe care vi-l recomandam sa-l evitati daca este posibil. Mai bine si cu sanse mai mari de reusita este sa faceti mobila si alte obiecte din casa, mai putin atractive pentru pisica dvs., utilizand bariere fizice sau chiar diferite produse din comert utile in acest sens. De exemplu, puteti cumpara un obiect special conceput in acest sens, pentru a fi zgariat de catre pisici. Unele pisici prefera astfel de obiecte sa fie acoperite cu un covor sau un material asemanator, cu toate ca de multe ori ghearele lor raman blocate in acesta; totusi, cu cat este mai zdrentuit un covor cu atat mai bine. 

Unor pisici  este posibil sa le placa senzatia pe care o au atunci cand calca pe covor. In timp ce majoritatea pisicilor prefera ca astfel de obiecte destinate zgariatului sa fie verticale, altele prefera sa fie orizontale, si astfel puteti experimenta cu diferite tipuri de materiale. Puteti pune un obiect pentru zgariat intr-o zona deschisa a casei dvs, intr-o zona in care urmele lor de gheare se vor vedea mai usor. De asemenea, din moment ce majoritatea pisicilor se bucura sa zgaraie ceva atunci cand se trezesc, putem aseza un al doilea astfel de obiect in apropierea locului de dormit preferat de pisica. Frecarea labelor pisicii dvs de acest obiect de cateva ori o poate atrage in viitor mai rapid, deoarece are propriul miros depus acolo. De asemenea, puteti face totul mai atractiv prin asezarea jucariei favorite pe acest obiect special cumparat pentru a fi zgariat de catre pisica. Un alt lucru foarte important, este sa rasplatiti pisica de fiecare data cand se joaca si incearca sa zgarie acest obiect, fie prin afectiune fie printr-o rasplata culinara; in cazul in care mai zgarie si mobila din casa cel mai bine este sa puneti pentru o perioada de timp banda dublu adeziva pe zonele vizate de catre pisica si sa ii aduceti mai aproape de acest loc si obiectul pentru zgariat.

Probleme cu comportamentul pisicii - I

Fiti realisti cu asteptarile dvs. Anumite comportamente ale pisicilor le sunt inradacinate in psihicul lor si nu mai pot fi modificate. Trezitul in timpul noptii, urcatul pe mobilier de exemplu sunt specifice felului lor de feline salbatice. Daca pisica dvs obisnuieste sa stea treaza noaptea si sa dea ture prin casa, atunci incercati sa va jucati cu ea cateva minute inainte de culcare.

De asemenea, puteti sa dormiti cu dopuri in urechi atata timp pana cand pisica va realiza ca nu o sa va treziti in miezul noptii sa ii puneti mancare suplimentara. Nu o certati atunci cand se uraca pe draperii si perdele, mai bine investiti intr-un copac din acela de escaladare, special pentru pisici. Catararea este un instinct al lor.

Problemele de comportament au sanse mai mici sa apara daca veti intelege cum functioneaza mintea felinelor. Intelegerea lucrului care sta la baza anumitor comportamente va va ajuta sa stabiliti daca ar trebui sa incercati sa conditionati pisica atunci cand face un anumit gest sau sa schimbati anumite obiecte din casa sau chiar propriul comportament. Pentru a schimba comportamentul unei pisici trebuie sa porniti gradual si sa nu grabiti sub nicio forma lucrurile. Inarmati-va cu rabdare si cu trecerea timpului veti vedea si rezultatele.

Mestecatul
Unele pisici, mai ales pisoii mici, dezvolta prostul obicei de a mesteca obiectele de uz casinc si cam tot ce prind in calea lor. Acest lucru poate fi un reflex instinctiv transferat de la natura, pentru ca felinele din salbaticie trebuie sa treaca de piele, blana, pene pentru a ajunge la carne si oase, insa intr-o casa acest comportament poate fi mortal – mai ales cand ajung sa mestece firele de electricitate. Cel mai bun lucru este sa ascundeti obiectele si lucrurile ce pot fi mestecate sau puteti sa le faceti sa aiba un gust si un miros foarte rau pentru pisici. Firele, de exemplu, pot fi infasurate in banda dublu adeziva si date cu un spray cu miros neplacut pentru pisici.

Problemele cu litiera
Multe dintre pisici elimina ocazional fecalele in afara litierei. Orice schimbare in acest obicei al pisicii este un motiv de ingrijorare si poate semnala o problema de sanatate. Durerea din timpul procesului, poate face ca pisica sa simta o aversiune fata de litiera. In acest caz, o vizita la cabinetul veterinar cat mai curand posibil, este obligatorie. Medicul poate determina daca la baza acestui comportament se afla o boala.

Cum integram o pisica noua in casa?

Orice pisica isi doreste sa fie singurul animal de companie din casa, pentru ca asa va capata toata atentia dvs si se va bucura de una singura de toate bunatatile pe care le primeste. Insa, doua pisici pot invata sa coabiteze, daca le veti oferi un mediu propice atunci doua pisici se vor accepta una pe alta. Preferintele pisicilor sunt individuale, nu seamana de la un exemplar la altul, insa unele rase cum ar fi Maine Coon, Birmanezele, tind sa fie mai comode, adaptabile si blande, si pot accepta mai usor o alta felina in casa. Pentru a proteja sanatatea ambelor pisici, pisica nou adusa in casa trebuie neaparat sa viziteze inainte un medic veterinar care sa o vaccineze si sa o testeze de paraziti, infectii ale tractului respirator superior sau alte probleme de sanatate. Astfel, cu masurile de precautie potrivite, nu va ramane decat sa convingeti cele doua pisici ca viata este mai buna daca sunt doua.

Varsta sau sexul pot fi un factor

O situatie ideala ar fi ca pisica nou venita sa fie mai tanara, mai mica si de sex opus fata de cea care este deja in casa dvs. Daca totusi doriti pisici de acelasi sex, atunci trebuie sa stiti ca doua pisici de sex feminin se vor asocia mai bine si mai repede decat doi masculi, ale caror instincte pot determina agresiune. Dispozitia pisicii rezidente ar trebui sa fie compatibila cu nou venita si ar trebui sa imparta niveluri similare de energie. O pisica mai in varsta, care a fost singurul animal de companie din casa pentru intreaga sa viata, se va adapta mai lent la prezenta unei pisici noi si ii poate displacea un pisoi foarte jucaus si activ. In schimb un pisoi este posibil sa aprecieze mai mult o pisica mai batrana, mai ales daca acesta a fost luat de mic de langa pisica care i-a dat nastere.

Cum raspund pisicile noilor veniti

Introducerea unei noi pisici in casa dvs, chiar si cu o pregatire atenta, poate fi o experienta foarte stresanta pentru pisici. Primele lor intalniri pot fi marcate prin suierat sau marait, care sunt semnale de avertisment in cazul pisicilor nefericite. De asemenea, trebuie sa fiti cu mare bagare de seama la inceput, pentru ca daca le veti lasa nesupravegheate, cele doua se vor lupta aproape sigur, sau pisica rezidenta isi va exprima nemultumirea prin marcarea podelelor si a peretilor, lucru pe care cu siguranta nu vi-l doriti sub nicio forma.

Pentru inceput puneti cele doua pisici in camere separate si amestecati mirosurile lor pe o haina pe care apoi o asezati in zona lor de hranire. Apoi incet incet lasati-le sa se cunoasca, insa supravegheati-le primele intalniri pentru a le ajuta sa se integreze.

Amintiti-va drepturile teritoriale

Pisicilor nu le plac schimbarile si veti observa acest lucru chiar si atunci cand adaugati un obiect nou pe teritoriul lor. Asadar prima reactie a unei pisici la sosirea uneia noi ar putea sa ii dea stari de anxietate sau confuzie. Astfel este esential ca fiecare pisica in parte sa aiba propria litiera si apoi sa urmariti sa vedeti daca  pisica rezidenta isi mai foloseste propria litiera sau nu. Prezenta unei alte pisici, chiar daca la inceput nu se vad, prezinta un inconvenient pentru pisica dvs existenta, astfel este important sa-i oferiti timp pentru a se obisnui, si multa atentie din partea dvs.

Aducerea ambelor pisici impreuna

Odata ce au mirosit hainele imbibate cu mirosul celeilalte ele se vor familiariza una cu alta, inainte de a se intalni una cu alta. Apoi ince incet trebuie sa le lasati sa se vada si apoi sa se intalneasca una cu alta, insa neaparat sub supravegherea dvs atenta. Oferiti-le o jucarie care poate fi impartita si incurajati-le pe amandoua sa se joace. Treptat acestea se vor accepta reciproc. Este posibil ca la inceput sa apara si ceva lupte, insa pentru acest lucru le supravegheati dvs.

Cum calmam o pisica nervoasa? - Partea II

In general, o pisica nervoasa se simte mai bine intr-o casa linistita, dar asta nu inseamna ca nu o veti putea obisnui sa locuiasca intr-o casa galagioasa sau una plina de copii mici. Ceea ce este foarte important este sa ii lasati un loc de siguranta in care sa se ascunda cand doreste si sa fiti rabdator si sa lucrati foarte mult cu ea. Intr-un mediu mai agitat, poate dura o perioada mai lunga de timp pentru ca pisica sa se acomodeze si sa iasa afara din locul in case se ascunde, insa in acest sens exista si cateva modalitati prin care sa o faceti sa capete incredere.

De dragoste si rabdare este ceea ce aveti nevoie pentru a face o pisica nervoasa sa se simta confortabil in noua ei casa, dar puteti folosi, de asemenea, si tehnici de formare si cateva medicamente pentru a ii veni in ajutor. Am fost foarte norocos in acest sens, sa port o discutie cu un medic veterinar specializat si in pisici si in comportamentul lor.

"Cu o noua pisica unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteti face este sa o puneti intr-un spatiu mic, limitat, cum ar fi o baie, un loc in care ea sa se poata ascunda". In aceasta camera pe care o alegeti trebuie sa ii asigurati tot ce are ea nevoie: mancare, apa, litiera, un spatiu confortabil pentru dormit si cateva jucarii cu care sa se joace. Ar fi bine sa o tineti in respectivul spatiu cateva zile sau chiar saptamani, pana cand va fi gata pisica sa se aventureze si in restul casei.

Persoana respectiva imi spunea ca pisicile tinere se adapteaza la locuri noi atunci cand au 8-12 saptamani, dupa aceasta varsta va fi nevoie de eforturi suplimentare pentru a o face sa se obisnuiasca sa traiasca cu dvs si familia. Daca doriti sa adoptati o pisica adulta, care a trait deja intr-o alta casa si cu o alta familie, atunci ar bine sa incercati sa o "dresati" cu metoda recompensei, oferindu-i ceva bun pentru ea de fiecare data cand petrece un timp cu dvs. Astfel, atunci cand pisica merge cu spatele arcuit si urechile ii zvacnesc, este bine sa ii oferiti o bucata de carne de pui, sau ceva ce ii place sa manance. Daca vedeti ca incepe sa faca cativa pasi spre dvs, atunci incercati sa ii dati putin mai multa carne. Scopul este sa va asocieze cu recompensele.

Daca simtiti ca eforturile dvs nu sunt suficiente sau nu dau rezultate repede si pisica dvs este tot la fel de nervoasa, exista si unele remedii din plante pe care le puteti incerca. Aceste remedii din extract de plante pentru animalele de companie le poate ajuta sa amelioreze anxietatea. Sunt solutii care se aplica in apa de baut sau care se pun direct in urechea pisicii. Sunt si alte solutii spray, cu care puteti da in camera sau in zona in care sta pisica, solutie pe care o va inhala si care speram isi va face si efectul dorit. Pisicilor le place mirosul lavandei si a mierii, insa aveti grija sa nu le oferiti uleiuri esentiale pe piele direct pentru ca sunt toxice.

Exista, de asemenea, medicamente ce se pot obtine pe baza de prescriptie medicala de la cabinetul veterinar care pot ajuta pisicile foarte nervoase, insa ceea ce va functiona cel mai bine este o discutie cu medicul, acesta va va da cele mai bune sfaturi.

Cum calmam o pisica nervoasa? - Partea II

In general, o pisica nervoasa se simte mai bine intr-o casa linistita, dar asta nu inseamna ca nu o veti putea obisnui sa locuiasca intr-o casa galagioasa sau una plina de copii mici. Ceea ce este foarte important este sa ii lasati un loc de siguranta in care sa se ascunda cand doreste si sa fiti rabdator si sa lucrati foarte mult cu ea. Intr-un mediu mai agitat, poate dura o perioada mai lunga de timp pentru ca pisica sa se acomodeze si sa iasa afara din locul in case se ascunde, insa in acest sens exista si cateva modalitati prin care sa o faceti sa capete incredere.

De dragoste si rabdare este ceea ce aveti nevoie pentru a face o pisica nervoasa sa se simta confortabil in noua ei casa, dar puteti folosi, de asemenea, si tehnici de formare si cateva medicamente pentru a ii veni in ajutor. Am fost foarte norocos in acest sens, sa port o discutie cu un medic veterinar specializat si in pisici si in comportamentul lor.

"Cu o noua pisica unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteti face este sa o puneti intr-un spatiu mic, limitat, cum ar fi o baie, un loc in care ea sa se poata ascunda". In aceasta camera pe care o alegeti trebuie sa ii asigurati tot ce are ea nevoie: mancare, apa, litiera, un spatiu confortabil pentru dormit si cateva jucarii cu care sa se joace. Ar fi bine sa o tineti in respectivul spatiu cateva zile sau chiar saptamani, pana cand va fi gata pisica sa se aventureze si in restul casei.

Persoana respectiva imi spunea ca pisicile tinere se adapteaza la locuri noi atunci cand au 8-12 saptamani, dupa aceasta varsta va fi nevoie de eforturi suplimentare pentru a o face sa se obisnuiasca sa traiasca cu dvs si familia. Daca doriti sa adoptati o pisica adulta, care a trait deja intr-o alta casa si cu o alta familie, atunci ar bine sa incercati sa o "dresati" cu metoda recompensei, oferindu-i ceva bun pentru ea de fiecare data cand petrece un timp cu dvs. Astfel, atunci cand pisica merge cu spatele arcuit si urechile ii zvacnesc, este bine sa ii oferiti o bucata de carne de pui, sau ceva ce ii place sa manance. Daca vedeti ca incepe sa faca cativa pasi spre dvs, atunci incercati sa ii dati putin mai multa carne. Scopul este sa va asocieze cu recompensele.

Daca simtiti ca eforturile dvs nu sunt suficiente sau nu dau rezultate repede si pisica dvs este tot la fel de nervoasa, exista si unele remedii din plante pe care le puteti incerca. Aceste remedii din extract de plante pentru animalele de companie le poate ajuta sa amelioreze anxietatea. Sunt solutii care se aplica in apa de baut sau care se pun direct in urechea pisicii. Sunt si alte solutii spray, cu care puteti da in camera sau in zona in care sta pisica, solutie pe care o va inhala si care speram isi va face si efectul dorit. Pisicilor le place mirosul lavandei si a mierii, insa aveti grija sa nu le oferiti uleiuri esentiale pe piele direct pentru ca sunt toxice.

Exista, de asemenea, medicamente ce se pot obtine pe baza de prescriptie medicala de la cabinetul veterinar care pot ajuta pisicile foarte nervoase, insa ceea ce va functiona cel mai bine este o discutie cu medicul, acesta va va da cele mai bune sfaturi.

Cum calmam o pisica nervoasa? - Partea I

Cu noua ani in urma, eu si sotia mea am adoptat doua pisicute mici, Alfie si Bela. Bela, nu a cantarit niciodata mai mult de 2,5 kilograme si este ceea ce medicul veterinar numeste o pisica mult prea slaba. Aceasta pisica nu si-a inceput viata prea bine, a avut la inceput un virus in plamani, care facea ca sunetul respiratiei ei sa sune foarte, foarte ciudat. Bela a avut un inceput foarte dur, atunci cand le-am primit acasa si am desfacut cutia de transport, Alfie suiera la ea si o ameninta; astfel Bela a petrecut doua luni de zile ascunzandu-se. Pentru ea lumea era un loc infricosator, plin de caini, cu oameni cruzi si fara suficienta hrana. Insa dupa ce a trait in casa noastra cativa ani de zile totul s-a schimbat, acum este o pisica formidabila.

O pisicuta nervoasa este adesea una timida, ceea ce inseamna ca aceasta va fi foarte timida daca incercati sa o mangaiati pe cap. Va fi, de asmenea, predispusa sa se ascunda si ii veti observa cu usurinta mersul diferit fata de pisicile normale, va merge cu picioarele indoite si astfel cu corpul foarte aproape de sol. Este posibil si sa-si zvacneasca urechile sau sa-si coboare coada si sa tina varful curbat in sus.

Este foarte greu sa o privesti ca ii este atat de frica de ceva! Un pic de nervozitate este normala pentru orice pisica care se afla intr-o situatie noua, dar atunci cand aceasta nervozitate persista mai mult de cateva zile, poate fi foarte stresant atat pentru pisica cat si pentru dvs. Dar o puteti ajuta sa invete ca in casa dvs este in siguranta si sa va accepte si compania in viitor. Este nevoie doar de putina rabdare, cateva trucuri de formare si foarte multa dragoste.

Stiind de ce o pisica este nervoasa va poate ajuta sa ii oferiti cel mai bun tratament cu putinta. Acest lucru, de asemenea, va poate ajuta sa va gestionati propriile asteptari. O pisica care este predispusa sa fie rusinoasa s-ar putea sa nu devina niciodata pisicuta dragalasa pe care v-ati imaginat-o atunci cand ati adoptat-o. Si daca stiti acest lucru inca de la inceput, atunci nu va veti mai invinovati daca pisica nu face progrese deloc sau le face prea greu.

Daca ati adoptat o pisica salbatica sunt sanse mai mari sa fie mult mai nervoasa decat una domesticita, insa nervozitatea si anxietatea nu tin de o anumita rasa, ci de fiecare pisica in parte.

La fel ca si in cazul oamenilor, exista tot felul de motive pentru care pisica dvs sa fie nervoasa. Multe pisici nervoase au experimentat traume, cum ar fi abuzul oamenilor sau atacul unui caine. Altele sunt pur si simplu nu vor sa socializeze, astfel nu le va placea sa se afle in jurul oamenilor care traiesc in casa. Pisicilor le poate fi frica de caini, de alte pisici sau chiar de obiecte la care nu v-ati astepta, cum ar fi cosul de gunoi. In final, este vorba despre familiaritate si instincte. Spre deosebire de caini, pisicile cand se simt amenintate fug si se ascund cat mai bine intr-un loc pe care il considera sigur.

Pisicile in casa

Pisicile, ca o multime de persoane tinere in principal, dar nu numai, vor manca aproape orice. De asemenea, putem spune ca pisicile se vor juca cu tot ceea ce se va misca in casa. Fie ca va ganditi la adoptarea unei pisici sau aveti deja doua, trei, patru sau oricate alte pisici, este important sa aranjati totul prin casa in asa fel incat sa se vada ca acolo exista si o pisica.

De exemplu, incercati sa va invatati toti membrii familiei sa lase capacul de la toaleta jos, intotdeauna, pentru ca pisicile si mai ales cele mici, care vor sa descopere tot ce este in casa, pot sa cada si sa se inece, daca sunt micute.

Multe obiecte din baie sunt toxice pentru prietenele noastre, pisicile. Asigurati-va ca orice medicamente sau alte substante sau elemente toxice sunt stocate in siguranta si pisicile nu vor  putea sa ajunga la ele. De asemenea, este foarte importanta stivuirea tuturor articolelor casabile si a obiectelor periculoase in conditii de siguranta in dulapuri si sertare. In caz ca pisicile dvs au obiceiul sa desfaca usile de la dulapuri atunci ar fi o idee buna sa le securizati cu protectii speciale pentru copiii mici.

Daca aveti un uscator de rufe automat, sau chiar si in masina de spalat, verificati-le inainte de a le utiliza. Pisicile au obiceiul de a dormi in astfel de locuri. De asemenea, puneti detergentul, balsamul si alte chimicale intr-un loc sigur, este posibil ca pisicile sa se joace cu ele si sa inghita substantele foarte periculoase pentru ele.

Cordoanele suspendate, cum ar fi cele pentru perdele, jaluzele sau veioze, pot fi adevarate pericole de strangulare. De asemenea, asigurati-va intotdeauna ca aveti geamurile inchise cand nu sunteti cu ochii pe pisica, este foarte usor sa sara pe geam, chiar daca aveti plase. Niste rulouri exterioare ar putea fi o solutie mult mai sigura.

Nu subestimati niciodata pisica dvs! Curiozitatea cu care este inzestrata si micile labute ii vor permite sa rastoarne cu usurina cosul de gunoi sau sa deschida cateva sertare sau usi.

Pastrarea gunoiului are secretele sale, pentru ca unele elemente de acolo  cum ar fi oasele de la peste sau conservele ascutite pot fi extrem de periculoase, daca nu chiar mortale. Solutia ar fi ca la cosul de gunoi sa aveti un capac foarte robust si cu un dispozitiv de blocare bun. Si pungile de plastic sunt la fel de periculoase pentru pisici, ca si in cazul celor mici, deoarece pot incerca sa le inghita si apoi sa se inece cu ele.

Pisicile vor investiga orice spatiu in care pot intra, oricat ar fi de mic sau de ingust. Caldura si intunericul mobilierului pot fi foarte atragatoare. Este important sa verificati mobilierul si pe interior, mai ales la mecanismele de inchidere si la balamale.

Mestecarea unui cablu electric pe langa ca poate fi fatala mai reprezinta un pericol, poate sa traga peste pisica dvs si obiectul electric si astfel sa o raneasca. Lampille sunt adevarate pericole, pisicile se pot strangula foarte usor. Indicat ar fi sa strangeti cumva aceste cabluri, sa le legati, pentru a nu mai fi periculoase.

Fire, ata dentara, elastice, acele cu atat sunt foarte ispititoare, dar in caz ca sunt inghitite pot dauna foarte mult, sau chiar pot duce la moartea pisicii daca nu mergeti de urgenta la un cabinet veterinar.

Cel mai bun loc pentru litiera

Cu toate ca s-ar putea sa credeti ca invatarea si formarea unei pisici de a folosi o litiera este la fel ca si in cazul cainilor, atunci trebuie sa aflati ca nu au nicio legatura. Pisicile sunt inclinate in mod natural sa elimine in nisip intr-o locatie privata. Cele mai multe dintre problemele cu care se confruta oamenii atunci cand vor sa invete o pisica sa foloseasca litiera sunt tot oamenii. O pisica inteligenta este posibil sa nu doreasca sa utilizeze litiera  in cazul in care proprietarul alege tipul gresit de nisip, nu curata cutia in mod corespunzator sau o plaseaza intr-o locatie gresita. Din fericire, aceasta ultima problema, in special, este foarte usor de rezolvat daca facem un mic compromis intre noi si feline.

In primul rand, aminti-va sa asezati litiera pisicii dvs intr-o zona sigura, la care poate sa ajunga usor si foarte rapid. Cu toate ca suntem convinsi ca ati vrea sa o asezati intr-o loc cat mai ascuns si unde de unde sa nu se simta mirosul, este mult mai important totusi ca litiera sa fie accesibila pisicii. Cel mai bun loc pentru o litiera este o zona curata, linistita si cu putin zgomot daca este posibil, un loc care pisica sa simta ca are intimitate. In functie de aspectul casei, un colt linistit intr-o camera de familie sau un ungher intr-un dormitor pe care nu il folositi, un dormitor pentru musafiri, ar putea fi alegerea perfecta. Conform unei societati din SUA (HSUS), pisicile se tem sa fie intr-o ambuscada sau intr-un spatiu inchis, astfel este bine sa evitati plasarea litierei intr-un dulap – este important sa nu faceti pisicile sa se simta ca fiind prinse. Acestea vor dori sa stie ce se intampla in julul lor atunci cand folosesc litiera. De asemenea, este foarte important sa nu foloseasca aceeasi litiera mai multe pisici, deoarece acestora nu le place sa impartaseasca acest lucru.

Cu toate ca baia ar putea fi un loc bun pentru o litiera, zgomotul masinii de spalat (daca acolo o tineti) ar putea speria pisicile si astfel sa le determine sa caute o locatie mai linistita. Si un alt lucru foarte important pe care trebuie sa-l tineti minte, potrivit HSUS si nu numai, pisicile sunt extrem de sensibile la miros, astfel incat acestea nu vor dori sa foloseasca o litiera in apropierea bolurilor lor de hrana si apa.

Dupa adoptarea unei noi pisici sau a unui pisoi, este bine sa o tineti intr-un spatiu mic in apropierea locului unde vreti sa ii plasati litiera in viitor, pana cand animalul se va simti confortabil in noua lui casa. Evitati amplasarea litierei intr-o locatie in care pisica dvs va trebui sa urce scari, pentru ca nu veti face decat sa o incomodati. Daca aveti o casa cu mai multe etaje, puteti sa amplasati cate o litiera la fiecare etaj, ar fi situatia ideala pentru pisica dvs, pentru ca va avea intotdeauna un acces facil la acestea. Cu pisicile este foarte importanta consecventa, astfel este bine sa plasati litiera de fiecare data in acelasi loc. Atunci cand pisica s-a obisnuit cu noua sa locuinta si ii veti da voie sa mearga prin toata casa, nu ii mutati si litiera; este mai bine sa isi gaseasca singura o cale pana la ea, decat sa ii schimbati pozitia. In acest fel va fi capabila sa se intoarca singura fara niciun fel de probleme.

Tulburari oculare la caini - III

Hepatita Blue Eye
“Blue Eye” este un termen folosit pentru a descrie corneea tulbure, ca urmare a unei infectii cu adenovirus de tip 1. Adenovirusul de tip 1 este o boala virala severa care afecteaza cainii de toate varstele. De obicei, ficatul este afectat, prin urmare boala se numeste hepatita, dar ocazional, ochiul este de asemenea implicat, prin urmare, denumirea completa a bolii este Hepatita “Blue Eye”.

Care sunt simptomele?
Aproximativ la 10 zile de la expuerea la virus, corneea pare albastra sau foarte neclara. Pentru cei mai multi caini cu acest virus ochii lacrimeaza abundent. Este o boala ce apare mai frecvent la catei decat la adulti. Cele mai frecvente simptome sunt: letargia, pierderea apetitului, greata, icter (ingalbenirea pielii si a ochilor), balonare sau in cazurile in care ficatul este foarte grav afectat poate surveni moartea. Uneori vaccinarea pentru hepatita ar putea provoca de fapt, ochiul albastru, insa in cazul vaccinurilor moderne acest lucru apare din ce in ce mai rar.

Odata ce corpul cainelui se lupta cu infectia virala, ochii se vor curata. Cateva saptamani pot fi necesare pentru ca ochiul sa revina la normal. In cazurile severe care implica ficatul, moartea poate fi un rezultat inevitabil. Din fericire, acum sunt prezente vaccinuri excelente si sigure pentru adenovirusul de tip 1, administrate in general an de an pentru preventia acestei boli.

Cataracta
Cataracta este una dintre cele mai frecvente probleme care afecteaza ochii cainelui. Exista mai multe forme de cataracte diferite. Cataracta afecteaza cainii de orice rasa si de orice varsta, dar anumite tipuri apar mai frecvent la anumite rase. In ciuda faptului ca acestea sunt foarte frecvente, exista inca multe lucruri pe care noi nu le stim despre cataracta canina. Momentan, singura optiune de tratament este interventia chirurgicala realizata de catre medicul veterinar.

Cum se formeaza cataracta?
In ciuda faptului ca exista mai multe forme diferite de cataracta, precum si multiple cauze care o cauzeaza, toate acestea se dezvolta intr-un mod similar. Cataracta se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei: capsula, cortex sau nucleu. Pe de alta parte, cataractele descoperite in zonele corticale sau nucleare sunt asociate varstelor inaintate. Riscul de a dezvolta cataracte corticale creste, odata cu expunerea excesiva la razele UV.

Cataracta nucleara
Cataracta nucleara, cel mai intalnit tip, este asociată cu tulburarea vederii la distanta, vedere neclara si culori sterse. Pe masura ce se dezvolta o cataracta nucleara, cristalinul ochiului devine mai curbat, se inrautateste vederea la distanta, uneori imbunatatindu-se temporar vederea de aproape, dar nu pentru mult timp.

Cataracta corticala
Adesea asociata cu tulburarea vederii la distanta si imbatranirea naturala, cataracta corticala este mai putin intalnita si tinde sa se dezvolte in propriul sau fel.

Cataracta subcapsulara posterioara
Cataracta subcapsulara posterioara este si mai putin intalnita, dar afecteaza vederea mai mult decat orice alt tip si are tendinta de a afecta, mai des, cainii de varsta medie.

Din moment ce lumina converge in spatele cristalinului, se dezvolta, in mod normal, o sensibilitate extrema la luminile stralucitoare iar cititul poate fi foarte dificil.

Tulburari oculare la caini - II

Displazia retinei
Displazia retinei se refera la o afectiune in care celulele si stratul de tesut retinian nu s-au dezvoltat in mod corespunzator. De obicei, aceasta afectiune se observa la cateii de aproximativ sase saptamani, la nivelul retinei vor parea a fi staturi de tesut pliat mai degraba decat plate. Acest lucru insa, se poate vedea numai cu ajutorul unui oftalmoscop. Diferite forme de displazie retiniene se gasesc la multe rase, inclusiv Springer Spaniol, Labrador Retriever, Terrier, Doberman, Cocker Spaniol, Rottweiler, etc. Cu toate acestea boala nu se limiteaza doar la aceste rase.

Unii caini nu au niciun simptom si boala poate fi identificata numai prin intermediul unui examen oftalmologic. Cateii afectati grav pot ramane orbi partial sau total. Displazia retiniana duce, in general, la vedere inadecvata si poate duce la orbire. Din pacate nu exista niciun tratament pentru displazia retinei.

Persistenta membranei pupilare
Persistenta membranei pupilare este o anomalie ce are legatura cu dezvoltarea fetala. Pe masura ce ochiul fatului se dezvolta, exista unele vase de sange in ochi, care sunt prezente doar in stadiile incipiente de dezvoltare. Aceste vase isi pierd in mod normal functia si se deterioreaza. Ocazional insa, deteriorarea este incompleta si astfel suvite mici de tesut anormal sunt lasate intre camerele ochilor. Aceste fire fibroase sunt in forma de zig-zag si de multe ori atasate de cornee. Astfel, poate fi vazut o opacitate a corneei. Din pacate, nici pentru aceasta boala nu exista niciun tratament.

Microftalmia
Microftalmia este o afectiune in care globul ocular este mai mic decat in mod normal. De obicei, structurile interne ale globului ocular sunt anormale. Microftalmia este mostenita de obicei la Ciobanescul Australian, Great Dane, Beagle, Collie, Doberman, Terrier, Akita, Labrador Retriever.

Microftalmia poate aparea si la nou-nascuti daca mamelor le-au fost administrate medicamente in timpul sarcinii. De aceea, cel mai bine atunci cand aveti un caine ce poarte o sarcina este indicat sa vizitati cabinetul veterinar inainte de a da orice medicament sau supliment cainelui.

Globul ocular va aparea mai mic decat in mod normal pentru rasa respectiva. Vor fi observate si semne de tulburari vizuale. Nici in acest caz nu exista niciun tratament.

Heterocromie
Heterocromia este un termen folosit pentru a descrie variatii ale culorii irisului, partea colorata a ochiului. Heterocromia este folosita pentru a descrie un iris multi-color in cadrul aceluiasi ochi, sau doi ochi. Aceasta problema poate aparea la caini sau pisici. Indivizii cu irisi de culori diferite sunt comuni in multe rase de caini, inclusiv: Husky Siberian, Great Dane, Dalmatieni, etc. Vederea este complet normala la acesti caini, heterocromia nefiind considerata o problema medicala, ci mai degraba o variatie anormala a culorii ochilor.

Tulburari oculare la caini - I

Ochii cainilor pot fi atat de expresivi, sa exprime emotie, tristete, teama...si multe altele. Atunci cand exista tulburari ale ochilor, nu numai ca animalul va avea vederea afectata dar ii va afecta capacitatea de a comunica. Orice boala a ochilor ar trebui sa fie considerata grava si este obligatorie o vizita la medicul veterinar.

Lacrimi
La multi caini cu parul deschis la culoare si in special la rasele mici, putem vedea o pata maro sau roz pe piele sub coltul interior al ochiului unde exista lacrimi. Putem vedea, de asemenea, acelasi lucru si la pisici, mai ales la cele persane. In ambele cazuri, aceasta este o problema comuna cauzata de lacrimile in exces. Schimbarea culorii pielii si a parului din acea zona se produce atunci cand bacteriile normale de pe par si piele reactioneaza cu lacrimile clare.

In mod normal, lacrimile sunt produse costant si se scurg prin niste conducte mici din pleoape in nas. La animalele cu aceste conducte blocate lacrimile curg pe fata.

Exista mai multe cauze pentru care lacrimile se revarsa. Rasele de caini miniaturale au ochii mai proeminenti. Acest lucru intinde pleoapa si astfel poate trunchia sistemul de drenaj. Aceasta este cea mai frecventa cauza si exista putine lucruri pe care le putem face pentru a o corecta. Alte animale se nasc cu acest sistem de drenaj anormal, care poate sau nu poate fi chirurgical corectabile.

De asemenea, parul poate actiona ca un tampon extragand lacrimile din ochi. Acest lucru poate fi corectat prin indepartarea parului de langa ochi. In unele cazuri, lacrimile in exces se pot datora unor iritari ale ochiului, o alergie, o pleoapa anormala sau a genelor intoarse spre interior care freaca suprafata ochiului. Inflamatia sau ulceratiile la suprafata ochiului (corneea), sau inflamarea sistemului de conducte este de asemenea o cauza. Acestea din urma, sunt adesea dureroase si ar trebui ca animalul sa fie vazut imediat de un medic veterinar.

Avand in vedere ca acumularea de par facial rupt poate duce, de asemenea, la iritarea pielii si a unor posibile infectii, trebuie sa pastrati aceasta zona curata. Taierea parului de sub ochi va ajuta in acest sens.

Strabismul
Strabismul este un termen folosit pentru a descrie pozitionarea anormala sau directia globului ocular. In mod normal, globul ocular este tinut in loc si se muta dintr-o parte in alta si de sus in jos, sub influenta muschilor mici, care sunt atasati direct de globul ocular. Ocazional, un muschi poate fi mai lung sau mai puternic decat muschiul situat pe partea opusa. Acest lucru face ca globul ocular sa-si schimbe directia intr-una anormala. In acest caz poate fi afectat un ochi sau ambii. In cazul in care ambii ochi se abat spre nas, animalul de companie este denumit sasiu. Acest lucru este foarte des intalnit la pisicile siameze si medical se numeste strabism convergent. De asemenea, globii oculari se pot abate si in directia opusa nasului, acest lucru purtand numele de stabism divergent.

Strabismul mai poate aparea si ca urmare a prejudiciului unora dintre nervii care merg la muschii ochilor. In plus, se poate observa strabismul atunci cand cainele are o boala a sistemului vestibular. Sistemul vestibular este o parte a urechii si este aceea care ajuta cainii (la fel ca si pe noi) sa isi pastreze echilibrul. In cazul in care sistemul vestibular nu functioneaza in mod normal, cainele poate simti ca se invarte, iar ochii lui se vor muta anormal pentru a  incerca sa se adapteze la aceasta situatie.

Daca strabismul este o conditie mostenita, atunci nu este recomandat niciun tratament fiind o problema cosmetica care insa nu afecteaza calitatea vietii.